Dictatorul rus, Iosif Stalin, a murit pe 5 martie 1953. Imediat după aceea, conducerea URSS a fost preluată de către Hruşciov, al cărui prim gând a fost acela de a scăpa de mareşalul Lavrenti Beria, ministru de interne şi şeful NKVD-ului (fostul KGB), cel care s-a ocupat de serviciile de securitate și represiune în regimul sovietic din 1938 până la moartea lui Stalin. Beria chiar a fost mâna dreapta a „tătucului sovietic”, fiind unul din principalii responsabili ai epurărilor staliniste din deceniul al patrulea. Lui Beria i se atribuie și organizarea masacrului de la Katyn, în cursul căruia au fost asasinați aproximativ 22.000 de ofițeri și intelectuali polonezi.
Hruşciov a convocat o şedinţă a Prezidiului CC al PCUS (Partidul Comunist al Uniunii Sovietice) pe 26 iunie 1953, în timpul căreia a lansat un atac la adresa lui Beria, pe care l-a acuzat că ar fi fost în slujba spionajului britanic. Beria a fost luat total prin surprindere. Hruşciov a propus demiterea imediată a lui Beria.
Malenkov (un colaborator apropiat al lui Stalin şi prim-ministru al URSS între 1953 şi 1955) a apăsat un buton de pe biroul său, şi un grup de ofiţeri de armată aflaţi într-o încăpere alăturată au năvălit în cameră şi l-au arestat pe Beria. Ziarul „Pravda” a anunţat arestarea lui Beria la iniţiativa lui Malenkov doar pe 10 iulie 1953. Beria era acuzat de „activităţi criminale împotriva partidului şi statului”.
În decembrie 1953 s-a anunţat că Beria şi şase dintre acoliţii săi se aflau pe ştatele de plată ale agenţiilor străine de spionaj şi conspirau de mai mulţi ani să pună mâna pe putere în Uniunea Sovietică şi să restaureze capitalismul.
Beria şi oamenii de încredere au fost judecaţi într-o şedinţă specială a Curţii Supreme de Justiţie a URSS, acuzaţii neavând dreptul la avocat şi la recurs. Mareşalul Ivan Konev a fost preşedintele de şedinţă. Beria a fost găsit vinovat pentru: trădare, terorism, activitate contrarevoluţionară în timpul războiului civil şi viol.
Beria şi ceilalţi acuzaţi au fost condamnaţi la moarte. Când a fost pronunţată condamnarea la moarte, după cum avea să depună mai târziu mărturie Chiril Moskalenko, Beria a căzut în genunchi şi a cerut îndurare, dar el şi subordonaţii săi au fost executaţi imediat pe 23 decembrie 1953. Cadavrul lui Beria se presupune că a fost incinerat.
