Heinrich Himmler a fost unul din demnitarii de rang înalt al celui de-al Treilea Reich care se preocupa de chestiuni străvechi și enigmatice. În 1935, Himmler a înfiinţat Ahnenerbe, în esență divizia pentru moșteniri din vechime a SS-ului. Principalul scop al Ahnenerbe era efectuarea de cercetări ale artefactelor religioase; totuși, domeniul preocupărilor diviziei se întindea și mai departe, în zone cum ar fi ocultismul, în special din perspectiva de a afla dacă un artefact biblic, ca Sfântul Graal, ar putea fi util în întărirea mașinii de război naziste.
Hitler însuși era obsedat de extrem de fabuloasa „Suliță a Destinului”, cu care ar fi fost împuns trupul lui Iisus la răstignire. Iar motivația acestei obsesii: dobândirea suliței și folosirea misterioaselor ei puteri ca o armă împotriva forțelor Aliaților.
Se pare că Hitler a eșuat mizerabil în această întreprindere și, pe măsură ce conflictul dintre anii 1939 și 1945 se apropia de sfârșit, sulița ar fi ajuns în cele din urmă în mâinile generalului american George Patton. Conform legendei, dacă încerci să folosești sulița în scopuri rele sau dacă pur și simplu o pierzi din neglijență, ești ca și mort – o profeție care s-a împlinit, aparent, atunci când Hitler s-ar fi sinucis în 1945, în vreme ce regimul nazist se prăbușea în jurul lui.
Un alt mare nazist, Otto Rahn, a petrecut o perioadă semnificativă de timp angajat în găsirea Sfântului Graal, care, în conformitate cu învățăturile creștine, era farfuria, platoul sau potirul folosit de Iisus la legendara Cină de Taină. Se spunea că Graal-ul posedă niște puteri uimitoare și devastatoare și de aceea naziștii și-au amplificat eforturile de a-l localiza, pentru a-l folosi ulterior în scopurile lor sinistre.
