„Jaful secolului XX” a avut loc în anul 1963. La trenul de pe traseul Glasgow-Londra a fost atașat un vagon în care se aflau 120 de saci cu bancnote uzate, ce urmau a fi arse în crematoriul din subsolul centralei Băncii Angliei. 14 jefuitori (conduşi de Ronald „Ronnie” Biggs) şi mecanicul de locomotivă, substituit de bandă, și-au pus ca obiectiv să pună mâna pe 2,6 milioane lire sterline. Azi, ţinând cont de rata inflaţiei, ar face cam 67.141.000 de lire sterline, adică aproape 82.000.000 de dolari.
Atacul a fost pregătit ca o acțiune militară în toată regula. De altfel, printre cei 14 se aflau și foști militari. La data săvârșirii jafului, Biggs nu avea trecut penal, cu excepția furtului unei mașini. De meserie era tâmplar şi îşi dorea să aibă bani mulți.
Atacul asupra trenului a avut loc la 8 august 1963, zi în care Biggs împlinea 34 de ani. Trenul a fost oprit în câmpie, iar cei 120 de saci cu bancnote au fost coborâți. Nu au fost victime, dacă se face abstracție de lovitura primită de mecanicul locomotivei.
În decurs de câteva săptămâni, cu prețul unor eforturi uriașe, poliția londoneză a reușit să pună mâna pe aproape toți gangsterii, dar pe o mică parte din pradă – circa 300.000 lire sterline. Grosul banilor fusese bine ascuns și-i aștepta pe jefuitori, când vor ieși din închisoare.
Roland Biggs a fost judecat și condamnat, ca și complicii săi, la 30 de ani închisoare. După pronunțarea sentinței a fost transferat la închisoarea Wandsworth din Londra. Însă, după doi ani de la pronunțarea sentinței, Biggs a evadat din închisoare, fugind din Marea Britanie. El a plătit 40.000 de lire sterline pentru o operație plastică ce i s-a făcut la Paris. Tot acolo a achiziționat un pașaport fals, grație căruia a ajuns în Australia. Aici s-a întors la vechea sa meserie, cea de tâmplar.
Asta pentru că nu a suportat inactivitatea, căci altminteri, cu banii ce-i avea în perioada respectivă ar fi putut cumpăra mai multe vile. Un an mai tîrziu i-a venit familia, soția și cei doi copii. Dar și detectivii poliției londoneze. Biggs reușește să le scape. Din Australia fuge în Panama, de acolo în Venezuela și în cele din urmă în Brazilia. Aici se simte în siguranță, căci între Brazilia și Anglia nu există tratat de extrădare. Soția îi rămâne în Australia.
Ajuns în Brazilia, Biggs rămâne lefter. Din ce cauză, nu prea e clar. Biggs susține că din prea mare generozitate, căci ar fi împărțit banii prietenilor. Puținii bani rămași i-ar fi pierdut în afaceri. Fapt e că rămâne cu doar 195 de lire sterline. Cu asta e nevoit să înceapă o existență nouă în țară străină. Se întoarce la meseria de tâmplar, şi își vinde şi ceasul. În plus, știe să danseze samba, drept care se angajează la un local de noapte. Aici o întâlnește pe Raimonda, o tânără braziliancă cu care are o aventură. I se naște un fiu; acesta e un argument juridic în favoarea sa, căci Brazilia nu va extrăda pe tatăl unui cetățean al ei.
Însă, poliția britanică continuă să fie pe urmele lui. În 1981, Biggs a fost răpit, urcat pe un iaht și transportat la Barbados. Timp de 6 săptămâni a fost ținut în detenție, în așteptarea formalităților de extrădare în Anglia. Însă, în ultimul moment apărătorul său a găsit un viciu de procedură și Biggs a fost eliberat. S-a întors la Rio, în Brazilia.
Însă. la stăruințele britanicilor asupra autorităţilor braziliene, lui Briggs i s-a retras dreptul de muncă și dreptul de a deține proprietăți în țara de adopție. Astfel, au considerat britanicii, existența lui îi va deveni de nesuportat și va fi nevoit să revină în Anglia. Numai că Biggs a găsit o ieșire. Locuința a trecut-o pe numele fiului, iar banii i-a investit, fără a lucra, în localuri de noapte.
În 2001, Biggs s-a întors în Marea Britanie și a petrecut câțiva ani în închisoare, unde sănătatea sa i s-a deteriorat rapid. A fost eliberat din închisoare din motive umanitare în august 2009, iar în decembrie 2013 a murit într-un azil de bătrâni.
