Cel mai mare aviator român din toate timpurile a fost Aurel Vlaicu. El s-a născut în satul Bintinți, de lângă Orăștie (Hunedoara). Primul zbor l-a făcut în anul 1910. Apoi, în 1911, în drum spre Viena, a bătut pe cei mai reputați piloți francezi, învingându-l chiar şi pe reputatul pilot spaniol Garros.
Din păcate, Aurel Vlaicu a murit la vârsta de 31 ani. Cum? A încercat să treacă Carpaţii cu aeroplanul – invenţia sa – dar s-a prăbuşit. Aurel Vlaicu a plecat în ziua de sâmbătă, 31 august / 13 septembrie 1913, pentru a trece Carpații cu aeroplanul. La ora 4 a fost văzut deasupra Ploieștilor, la o înălțime de 400 / 450 metri, unde a executat mai multe viraje de cea mai mare îndrăzneală.
Între Câmpina și satul Bănești, câțiva țărani l-au văzut executând numeroase viraje, apoi aparatul a pornit în jos cu o viteză amețitoare; la 50-60 metri s-a oprit și s-a mai urcat puțin, apoi a căzut ca o săgeată la pământ.
Corpul aviatorului a fost găsit sub motor. La cap avea o rană cam de 10 cm și amândouă picioarele i-au fost fracturate. Căderea nu a fost cauzată de motor, găsit in stare normală, ci de virajele exagerate, Aurel Vlaicu fiind un virtuos al virajului periculos, abuzând de curajul și competenţa lui. Deasupra Băicoiulul a voit să aterizeze, căci a simțit nesiguranța aripilor, dar, spre ghinionul lui, se afla tocmai deasupra unei livezi de pruni. A fost nevoit să meargă mai departe. Dar una din aripi s-a desprins și a căzut la pământ, apoi aparatul s-a aplecat pe dreapta și s-a prăbușit.
Când a murit, Aurel Vlaicu lucra la 4 aparate: două ale companiei Marconi din Londra, unul pentru ministerul de război și unul pentru sine, din donațiile primite. Marele aviator trebuia să fie înmormântat în Ardeal, însă tatăl său, „Neică Dumitru”, țăran din Bințlnți, a cerut să fie îngropat la București, în capitala țării pe care a slujit-o. Corpul lui Aurel Vlaicu a fost depus in biserica Sf. Gheorghe, apoi înmormântat la cimitirul Şerban Vodă. Vlaicu a fost o glorie națională.
