Unele decizii luate în timpul celui de-al doilea război mondial sunt cu adevărat enigmatice. Ca, de exemplu, de ce Hitler, deşi Germania era o mare putere tehnică, trimite armata germană pe frontul sovietic neechipată cu carburanţi şi motoare care să reziste la gerurile iernii ruseşti? Şi aceasta în condiţiile în care, tot el, Hitler mărturisea că pe împăratul Napoleon gerul îl învisese la porţile Moscovei: „Nu am avut de luat o decizie mai gravă, pe tot parcursul acestui război, decât aceea de a ataca Rusia. Spusesem dintotdeauna că trebuia să evităm cu orice preţ războiul pe două fronturi şi, de altfel, nimeni nu se îndoieşte că am meditat mai mult decât oricine asupra experienţei lui Napoleon”.
Tot Hitler mărturisea mai târziu că nereuşita campaniei militare a Italiei în Grecia l-a forţat să întârzie cu aproape o lună şi jumătate declanşarea atacului asupra Uniunii Sovietice. „De ce anul 1941? Pentru că trebuia să întârziem cât mai puţin posibil, şi să întârziem cu atât mai puţin cu cât, în vest, adversarii noştri nu încetau să-şi sporească puterile. De altfel, nici Stalin însuşi nu stătea cu mâinile-n sân. Pe ambele fronturi, timpul acţiona împotriva noastră. Prin urmare, nu se pune întrebarea: «De ce deja din 22 iunie 1941?», ci «De ce nu mai devreme?». Fără dificultăţile create de italieni, cu campania lor idioată din Grecia, i-aş fi atacat pe ruşi cu câteva săptămâni înainte. Dacă războiul ar fi rămas un război condus de Germania, nu de Axă, am fi putut ataca Rusia încă din data de 15 mai 1941. Având la activ numai victorii totale şi indiscutabile, am fi putut termina campania înainte de sosirea iernii”.
Apoi, trecând la Stalin… şi acesta a luat o decizie controversată. De ce timp de nu mai puţin de un an şi jumătate – adică până la contraofensiva sovietică de la Stalingrad –, opune experimentatei şi, totodată, bineînzestratei cu muniţie armate germane trupe sovietice alcătuite din etnici ruşi neinstruiţi, neînarmaţi şi flămânzi, însă constrânşi, prin mitralierele politrucilor care-i mânau permanent din spate, să lupte mereu în linia I-a? Apoi, la contra-ofensiva de la Stalingrad din 1942, Stalin a scos, ca din pământ, valuri-valuri de trupe de o calitate cu totul opusă celor decimate sub tirul germanilor.
