Asasinarea regelui Gustav al III-lea al Suediei, pe 16 martie 1792, la un bal mascat la Opera Regală din Stockholm, este un eveniment bine documentat, cu detalii istorice suplimentare care îmbogățesc narațiunea. Gustav al III-lea, care a domnit din 1771 până la moartea sa, a fost un despot luminat care a căutat să restabilească puterea regală printr-o lovitură de stat în 1772, punând capăt Epocii Libertății și implementând reforme precum abolirea torturii și promovarea liberului schimb. Politicile sale, inclusiv Legea Uniunii și Securității din 1789, care a restricționat privilegiile nobiliare, au alimentat resentimentele în rândul aristocrației, ducând la o conspirație care a implicat personalități precum Jacob Johan Anckarström, Adolph Ribbing și alții.
Evenimentul în sine s-a desfășurat când Gustav, în ciuda faptului că a primit o scrisoare de avertizare anonimă în timpul cinei (scrisă de conspiratorul Carl Pontus Lilliehorn), a ales să participe la bal. Decizia sa de a sta într-o lojă deschisă timp de 10 minute, testând amenințarea, și apoi de a se alătura mulțimii, reflectă atât curajul, cât și greșeala sa de calcul. Anckarström l-a împușcat în spate cu un pistol încărcat cu gloanțe și cuie, rănindu-l lângă coloana vertebrală. Gustav a mai trăit timp de 13 zile, murind pe 29 martie 1792, din cauza sepsisului și a pneumoniei, o soartă comună în era pre-antibioticelor.
Asasinatul a inspirat opera lui Giuseppe Verdi, „Un ballo in maschera”, deși cenzura a impus modificări ale decorului și ale personajelor. Conspiratorii săi s-au confruntat cu pedepse severe, Anckarström fiind executat pe 27 aprilie 1792, după un proces public. Unele relatări sugerează că Ulrica Arfvidsson, un medium, ar fi putut prezice evenimentul în 1786, deși rolul ei rămâne speculativ.
