Ne aflăm în anul 1504, în Moldova. Bolnav fiind, pe moarte, deși era îngrijit de medicul Venetian Ieronim din Cesena, asistat de medicul ungur Leonard de Massari și de medicul evreu trimis de hanul tătarilor, Ştefan cel Mare află de un complot al boierilor ce nu-l doreau de urmaș la tron pe Bogdan; în această situație, Ștefan Voievod, nevrând ca țara să ajungă la un război civil, deși muncit de cumplite dureri, pune să fie dus cu pat cu tot în mijlocul oștirii sale, unde-i aduce și pe boierii răzvrătiți și hotărăște să li se taie capetele. După ce este dus cu patul din nou la palat, primește Sfânta împărtășanie și moare în deplină liniște ca și cum nu și-ar fi pătat chiar pragul propriului mormânt. Printr-o asemenea judecată și execuție grabnică, Ștefan Voievod considera că sângele poate să fie vărsat în interesul țării, și faptul nu se constituie într-un păcat.
Evlavia creștină a lui Ștefan Voievod l-a determinat să-și pregătească încă din timpul vieții mormântul, ca orice bun ortodox. Conform obiceiului, nu credem să fi dat și amănunte asupra modului și ceremoniei de înmormântare, dar este sigur că el a pus să fie scrisă piatra de mormânt al cărui an de moarte nu a mai fost niciodată completat(!). Asupra felului în care a fost îngropat Ștefan Voievod, supranumit apoi Ștefan cel Mare, au circulat tot felul de legende, niciuna verificată în scrierile timpului.
În luna februarie a anului 1758, înaltul prelat Iacov Putneanul deschide în fața unui sobor mormântul marelui voievod, consemnând totul într-un zapis: “Această scrisoare este de la prea înaltul domn și stăpân mitropolitul Iacov, în care scrie despre lucrurile găsite în gropniță, unde se află mormântul lui Ștefan cel Mare, pentru a face din ele două coroane la icoana făcătoare de minuni”. Din scrisoarea lui Iacov reținem doar că mortul fusese găsit foarte „misterios”, adică neconform cu ritualurile practicate la noi în mod curent. Emoția momentului a făcut să se treacă cu vederea misterul înmormântării.
La 11-17 noiembrie 1856, austriecii procedează la o nouă dezgropare și cercetare a mormintelor voievodale de la Putna. Șeful comisiei este numit Anton Schönbach, la operație asistând atât călugării mănăstirii, cât și mulți români bucovineni, printre care Iraclie Porumbescu – tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu. Acesta, în „Desmomântarea domnilor Moldovei în catacombele Mănăstirei Putna” (1857), exclamă: „Moldovă, Moldovă, veche și nouă, iată eroul tău, iată părintele tău, iată creatorul cununii tale!”. După închiderea mormintelor se încheie, la 2 decembrie, un protocol legat de cele constatate. Cert este că, și de această dată, constatarea modului în care a fost îngropat marele voievod a lăsat fără grai, fără replică și fără nici o posibilitate de lămurire întreaga asistență, copleșită de însemnătatea evenimentului propriu-zis.
„În mormântul lui Ștefan cel Mare, rămășițele pământești ale slăvitului erou au fost găsite fără sicriu, așezate tot pe treisprezece bare de fier dispuse transversal și tot cu căpătâi de cărămizi zidite în zona craniului. Tigla se rostogolise de pe acest căpătâi, aflându-se orientată cu orbitele către apus. Comisia a constatat că osul frontal s-a păstrat cel mai bine și că statura voievodului era într-adevăr scundă, așa cum o descria Grigore Ureche și cum o arată vorbele rămase din bătrâni. Mantia sa era confecționată dintr-o stofă grea și bogată, având o cruce de aur brodată în dreptul pieptului, care nu se prăbușise în sine”.
Mai consemnăm din concluziile comisiei din anul 1856: „Trebuie să se exprime părerea că rămășițele pământești ale lui Ștefan cel Mare au fost îngropate fără sicriu, trupul fiind înfășurat în veșminte domnești. Aceasta rezultă din împrejurarea că așezarea și poziția resturilor de îmbrăcăminte au fost găsite în deplină orânduială, pe când, dacă s-ar fi scos sicriul ori s-ar fi mutat cadavrul (cândva) îmbrăcămintea s-ar fi deranjat. De asemenea, trebuie luat în considerare că în mormânt se află, pentru sprijinirea capului, desigur, câte un căpătâi de zidărie, care, în cazul îngropării în sicriu, nu ar fi avut niciun rost”.
