În 1346, regele Ioan al Boemiei (1296-1346) era deja un războinic legendar și era complet orb. Deși își pierduse vederea cu ani în urmă, regele în vârstă de 50 de ani s-a alăturat armatei franceze când aceasta s-a confruntat cu englezii în Bătălia de la Crécy, în timpul Războiului de 100 de ani. Pe măsură ce bătălia s-a transformat într-un dezastru pentru francezi, se pare că Ioan a refuzat să rămână în siguranță în spatele liniilor.
Hotărât să lupte alături de oamenii săi, el le-a ordonat cavalerilor săi să-l conducă în luptă. O relatare celebră spune că a fost legat calul său de cel al tovarășilor săi, astfel încât să poată avansa alături de ei și să-și învârtă sabia asupra inamicului, în ciuda faptului că nu putea vedea. Decizia s-a dovedit fatală. Ioan și cavalerii care îl însoțeau au intrat în luptă și au fost uciși în timp ce englezii copleșeau forțele franceze. Moartea sa a devenit unul dintre cele mai faimoase episoade ale bătăliei, simbolizând curajul extraordinar și poate chiar nesăbuința cavalerismului medieval.
Totuși, unele detalii ale poveștii populare, în special afirmația că al său cal era literalmente legat de caii cavalerilor săi, provin de la cronicari mai târziu și nu pot fi confirmate cu certitudine. Ceea ce este clar este că regele orb Ioan a intrat în mod deliberat într-una dintre cele mai dezastruoase bătălii ale Războiului de 100 de ani și a murit luptând alături de oamenii săi.
Ioan de Boemia (sau Ioan de Luxemburg / Ioan cel Orb) a fost rege al Boemiei (1311–1346), conte de Luxemburg și rege titular al Poloniei (1311–1335). El a fost considerat întruchiparea cavalerului ideal din vremea sa fiind renumit pentru participările la turniruri și pentru mărirea puterii familiei sale. El a fost şi tatăl lui Charles al IV-lea (Carol al IV-lea) – împărat al Sf. Imperiu Roman.
