Una dintre cele mai fascinante figuri din istoria Poloniei este Bona Sforza. Totuși, ea nu era o doamnă poloneză, ci o italiancă. Prin căsătorie, Bona a devenit regină a Poloniei și mare ducesă a Lituaniei. Născută pe 2 februarie 1494, Bona a fost al treilea copil al lui Gian Galeazzo Sforza, al șaselea duce de Milano, și al soției sale, Isabella de Napoli. Ca şi conducători ai orașului Milano, familia Sforza a fost o forță puternică în politica italiană. Familia Sforza nu a fost străină de intrigile politice, alianțele schimbătoare, rivalitățile familiale și morțile suspecte. Cu alte cuvinte, Bona primise o educație excelentă în artele mai întunecate ale politicii renascentiste! Și a folosit-o foarte bine…
Pentru orice fată de viță nobilă, subiectul căsătoriei nu era niciodată departe. Totuși, marele ei unchi, Ludovico Sforza, își făcuse atât de mulți dușmani, încât a fost dificil să asigure o alianță matrimonială decentă pentru Bona. În cele din urmă, a fost aranjată o căsătorie impresionantă cu regele văduv Sigismund I al Poloniei, mai cunoscut sub numele de Sigismund cel Bătrân. Bona, în vârstă de 24 de ani, nu era o mireasă extrem de tânără după standardele vremii, dar soțul ei avea 51 de ani! Nunta și încoronarea Bonei au avut loc pe 18 aprilie 1518. Festivitățile au fost magnifice, iar Bona a sosit cu toată rafinamentul și splendoarea Renașterii italiene.
A fost un eveniment internațional de mare importanță, la care au participat cremele elitei europene. Bona era frumos îmbrăcată într-o rochie albastră de satin, brodată cu aur, care se spune că a costat 7.000 de ducați. Arătau un cuplu destul de ciudat – delicata tânără italiancă și regele polonez, robust și bărbos. Totuși, sub hainele frumoase și bijuteriile, se afla o femeie cu o minte politică formidabilă.
Bona nu avea absolut nicio intenție să-și petreacă viața stând liniștită lângă soțul ei, fiind doar de decor! Bona era făcută dintr-o țesătură dură și era hotărâtă să reușească ca regină. Căsătoria lor a început destul de fericită. Sigismund era foarte îndrăgostit de tânăra sa soție. În primii ani ai căsniciei lor, Sigismund nu a observat niciun defect la Bona. Mai târziu, în căsnicia lor însă, latura vicioasă a Bonei a început să iasă la iveală… Bona a început să formeze în jurul ei un cerc de susținători importanți. Ea a câștigat aliați în rândul puternicei nobilimi poloneze și a câștigat favoarea papei Leon al X-lea. Bona și Sigismund nu erau de acord cu privire la multe probleme interne și externe și aveau certuri aprige.
Bona i-a dăruit regelui șase copii, un fiu și patru fiice – toți având ulterior propriile titluri ilustre: Isabela, regina Ungariei, Sigismund al II-lea August – rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei, Ducesa Sofia de Brunswick-Lüneberg, Ana I – regina Poloniei, Ecaterina – regina Suediei. Din păcate, Bona și-a pierdut al șaselea copil, un alt fiu, după ce a căzut de pe cal.
Când venea vorba de relații cu nobilii inamici și de relații externe, Bona nu era o persoană ușor de manevrat. Deși căsătoria ei fusese încurajată de interesele habsburgice, ea a devenit din ce în ce mai ostilă influenței habsburgice în Europa Centrală. Ea îi considera pe habsburgi o amenințare pentru Polonia. Cam în această perioadă protestantismul a început să ajungă în Polonia. Bona a luat măsuri împotriva protestanților – ca atare, protestantismul nu a reușit niciodată să prindă rădăcini în Polonia.
După moartea regelui Sigismund în 1548, fiul lor, Sigismund al II-lea, a domnit ca rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei. Dae Bona a încercat să se amestece în domnia sa. Din păcate, fiul ei avea propriile idei… După moartea primei sale soții, Elisabeta a Austriei, Sigismund Augustus s-a căsătorit în secret cu o nobilă lituaniană – faimoasa calvinistă Barbara Radziwill. Bona a devenit furioasă, considerând partida ca fiind dezastruoasă din punct de vedere politic. Mama și fiul au devenit profund despărțiți. Relația ei cu noua ei noră a fost dificilă, dar Barbara a murit în mai 1551, după o boală prelungită. Aproape imediat, au început să circule zvonuri… Își otrăvise Bona propria noră? Acuzațiile au fost într-adevăr senzaționale – dar nu există dovezi convingătoare că Bona ar fi fost responsabilă pentru moartea Barbarei. Cu toate acestea, zvonurile au contribuit la consolidarea reputației Bonei ca una dintre cele mai „mortale” soacre din istorie!
Mai târziu în viață, Bona s-a retras în Ducatul de Bari. Era încă o femeie extrem de bogată. Din păcate, acea avere avea să devină esențială pentru ultimul și cel mai întunecat capitol al vieții ei… Bona, în vârstă de 63 de ani, a murit în circumstanțe oarecum suspecte, pe 19 noiembrie 1557 – posibil otrăvită. Moartea Bonei, circumstanțele controversate din jurul testamentului ei și sumele enorme de bani implicate au dus la ani de controverse financiare și diplomatice acerbe. Nu se poate stabili cu certitudine dacă Bona a fost otrăvită. Totuși, moartea ei cu siguranță le-a convenit celor care aveau interesul să-i controleze averea imensă…
Bona a fost înmormântată în Bazilica San Nicola din Bari, sudul Italiei – unde fiica ei, Anna, i-a ridicat un mormânt magnific. A fost un memorial potrivit pentru o femeie care călătorise din Italia Renașterii, pentru a deveni una dintre cele mai influente regine din istoria Poloniei. Bona Sforza a fost ambițioasă, inteligentă, nemiloasă din punct de vedere politic atunci când era necesar și hotărâtă să exercite puterea într-o lume dominată de bărbați.
De mai mult de patru secole mai târziu, istoricii încă dezbat dacă Bona Sforza a fost o regină strălucită, o intrigantă politică nemiloasă – sau poate câte puțin din ambele.
