luni, septembrie 26, 2022

A murit Hitler pe 13 februarie în 1962, în secret în Argentina, după ce toată lumea a crezut că el s-a sinucis în buncărul său din Berlin în 1945?

Urmariti pagina oficiala Secretele Istoriei: facebook.com/secreteleistorieibylovendal

Cea mai mare farsă istorică care ni s-a servit vreodată a fost aceea să credem că Hitler s-ar fi sinucis pe 30 aprilie 1945, în buncărul său din Berlin. Era vital pentru cauza Aliaților ca Hitler să fi fost mort, dovedit, pentru a permite nașterea unei Germanii noi din cenușa celei vechi. Dar, realitatea îngrozitoare este că, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, cel mai diabolic om din lume, Adolf Hitler, a fugit din Germania și a trăit în Argentina.

Nu există nicio dovadă medico-legală care să ateste că Adolf Hitler și Eva Braun au murit în buncărul lor (Führerbunker), şi niciun martor ocular credibil de la momentul morții lor. Celebrul fragment din „craniul lui Hitler”, păstrat la Moscova timp de mai multe decenii, a fost supus unui test ADN; aparţinea unei femei în vârstă de până în 40 de ani, şi care nu este Eva Braun. Şi atunci, cine erau cadavrele găsite în buncăr? Bineînţeles, sosiile lor. Se ştie că mulţi lideri mondiali au avut, de-a lungul timpului, dubluri secrete. Pentru a-i deruta pe inamici şi pentru a fi apăraţi de orice posibil asasinat.

Associated Press și Reuters au prezentat pe larg, de la Varșovia, în 1947, mărturia pilotului Peter Baumgart, care i-a scos pe soţii Hitler și pe cumnatul Evei, generalul Hermann Fegelein, cu avionul din Berlin. Însă cercetătorii au nesocotit această mărturie până în prezent.

Şoferul lui Hitler, Erich Kempka, recunoştea în anul 1974 următoarele: „Le-am spus anchetatorilor americani și britanici mai tot ce credeam eu că vor să audă”. Autorul cărţii, „Ultimele zile ale lui Hitler” (1947), profesorul englez Hugh Trevor-Roper, este cel care a susţinut ipoteza oficială că Hitler s-ar fi sinucis în aprilie 1945 în buncărul său din Berlin, ipoteză acceptată de majoritatea istoricilor. Problema este că profesorul o citează pe Hanna Reitsch – „pilotul favorit al lui Hitler” –, care ulterior a negat că s-ar fi întâlnit vreodată cu Trevor-Roper.

Autorul James O’Donnell, în cartea sa din 1978, „Buncărul”, vorbeşte şi el despre buncărul lui Hitler din 1945, dar a fost indus în eroare de un lucru. Cadavrele arse despre care istoria oficială ne spune că ar fi fost ale soţilor Hitler, erau, de fapt, ale sosiilor lor.

Pe de altă parte, Stalin nu a crezut niciun moment că Hitler era mort, insistând la Conferința de la Potsdam, pe 17 iulie 1945, că acesta a evadat, probabil în Spania sau Argentina. „Nu am găsit niciun cadavru care ar putea fi al lui Hitler”, spunea pe 6 august 1945 unul dintre principalii generali ai lui Stalin, mareșalul Gheorghi Jukov.

Generalul Dwight D.Eisenhower declara public, pe 12 octombrie 1945, că nu există nici cea mai mică dovadă concludentă că Hitler este mort. El declara pentru Associated Press că prietenii ruși l-au informat că nu au reușit să descopere vreo dovadă tangibilă a morții acestuia.

Nu există nicio dovadă că Adolf Hitler și „soția” sa Eva Braun s-au sinucis în buncăr și, cu toate acestea, restul lumii a crezut întotdeauna acest lucru. Nu toată lumea pare însă să fi acceptat asta: FBI, sub conducerea directorului J. Edgar Hoover, păstra dosare cu rapoarte despre fiecare apariție a lui Hitler în anii ’60. Totuși, multe dintre dosarele FBI despre Hitler și Eva Braun după război nu au fost declasificate.

De ce ar fi fugit Hitler în Argentina? Argentina este o țară uriașă, cam cât teritoriul SUA de la est de fluviul Mississippi, iar în 1945 avea mai puțin de 20 de milioane de locuitori. Astăzi sunt doar 42 de milioane, ceva mai mult decât populația statului California, din care aproximativ 3 milioane de origine germană. Naziștilor le era ușor să-și piardă urma în locuri în care a fi german era întru totul normal.

Se pare că în Argentina s-a refugiat nu numai Hitler şi alţi nazişti de frunte, dar şi Ante Pavelic, conducătorul regimului ustaș, în scurta perioadă cât a existat statul-marionetă creat de către germani în Croația. Autointitulându-se Poglavnik (echivalentul Führerului), Pavelic a fost răspunzător de uciderea a sute de mii de bărbați, femei și copii sârbi, evrei și de alte origini. Un martor, un tâmplar pe nume Hernan Ancin, povesteşte cum s-a întâlnit cu familia Hitler în mai multe rânduri, în anii ’50. Ancin a muncit la firma lui Pavelic (pe care acesta o avea în Argentina) de la mijlocul lui 1953 și până în septembrie sau octombrie 1954.

În vara australă a lui 1953, familia Hitler a vizitat des șantierul pe care muncea Ancin. Prima dată când tâmplarul i-a văzut pe cei doi foști dictatori împreună, Hitler venise împreună cu soția și trei gărzi de corp. Se vedea clar că Hitler nu se simțea bine. Abia putea să meargă fără ajutor, practic era cărat de gărzile de corp. Aceste întâlniri aveau loc cu ușile închise, însă cei care asigurau securitatea ambilor foști conducători erau prezenți în mod constant. Ancin a spus că Hitler părea dependent de gărzile sale de corp, care-i stabileau programul.

Ancin a spus că deși înfățișarea Führerului s-a schimbat, el era de fapt același. „Avea părul alb, tuns scurt, militărește. Fără mustață. Când a sosit, Hitler și-a strâns pumnul drept, l-a ridicat și a întins brațul. Pavelic s-a dus la el și și-a pus palma peste pumnul lui Hitler și l-a strâns. După aceea au zâmbit, iar Pavelic a dat mâna cu Hitler. Așa se salutau întotdeauna“.

Soția lui Hitler era tăcută. Eva nu îmbătrânise prea mult, dar nu reușea să piardă kilogramele pe care le pusese în plus înainte de nașterea celei de-a doua fiice, la sfârșitul lui 1945. Ancin a spus că: „Soția lui Hitler era cam grasă. Părea să aibă puțin peste 40 de ani. Era masivă, bine hrănită, ai fi putut spune. Purta haine de muncă, foarte ieftine, bej, exact ca ale lui. Era o femeie care îți dădea impresia că a suferit foarte mult sau că cel puțin suferea de ceva, pentru că se vedea pe fața ei. Părea mereu îngrijorată și nu zâmbea aproape deloc”.

Într-o carte scrisă în limba spaniolă şi publicată în 1987, „Hitler murió en la Argentina”, ziaristul de investigaţie Monasterio afirma că deţinea presupusele memorii ale lui Otto Lehmann, în care-și prezintă amănunțit viața ca medic al lui Hitler. După război, stările de halucinaţie şi de boală ale lui Hitler s-au intensificat. Numeroși istorici ai medicinei au teoretizat că Hitler a fost afectat de boala Parkinson, probabil încă din anii ’30. După 1950 simptomele s-au agravat, iar începând din această perioadă și-a petrecut cea mai mare parte din timp odihnindu-se.

Din 1957 și până în 1961, Lehmann a constatat un declin constant al stării fizice și mentale a lui Hitler. Într-o noapte, chiar înainte de ivirea zorilor, în ianuarie 1962, el și Bethe au auzit niște „gemete îngrozitoare” și s-au dus în dormitorul lui Hitler. Stătea pe marginea patului, într-o stare jalnică de deprimare. Pe pat, împrăștiate lângă el, erau câteva fotografii din perioada postbelică. Lehmann a afirmat că într-una dintre ele era un grup de copii evrei masacrați. Hitler plângea în hohote, legănându-se când înainte, când înapoi, fără ca măcar să-și dea seama că erau acolo.

În ianuarie 1962, starea mentală și fizică a lui Hitler s-a deteriorat într-un ritm accelerat, iar fața i-a paralizat parțial. Timp de câteva nopți, Hitler a avut halucinații cu fețe mutilate și câmpuri acoperite cu cadavre care se ridicau să îl acuze cu gesturi cutremurătoare. Pe 12 februarie 1962, la prânz, Hitler, în vârstă de 72 de ani, a căzut pe când cei doi îngrijitori îl ajutau la baie. Trei ore mai târziu a suferit un accident vascular cerebral, care i-a paralizat partea stângă a corpului. După ce a petrecut o noapte agitată, dictatorul a intrat în comă. Pe 13 februarie 1962, la ora 15.00, doctorul Lehmann a constatat că nu mai prezenta niciun semn vital. Doctorul Lehmann a dispărut la scurt timp după moartea lui Hitler, probabil asasinat din ordinul unui înalt nazist, Bormann.

Aşadar, se pare că Führerul a murit în Argentina în anul 1962, chinuit, dement și trădat, la 17 ani după ce a fugit din buncărul în care lumea a crezut că s-a sinucis…

Urmariti pagina oficiala Secretele Istoriei: facebook.com/secreteleistorieibylovendal

Related articles