În perioada anilor 1950-1960, piaţa Statelor Unite era dominată de bicicletele produse de compania Schwinn Bicycle. În 1960, 1 din 4 biciclete vândute pe piaţa americană era o bicicletă Schwinn. Şi asta datorită calităţii deosebite a produselor.
Dar, compania a făcut o mare greşeală. Văzându-se cu “sacii în căruţă”, managementul companiei a ignorat schimbările produse în mediul extern (schimbări sociale, ştiinţifice şi tehnologice), precum şi dinamica acestor schimbări. Compania nu a cheltuit bani pentru cercetare şi dezvoltare, nu a considerat necesară explorarea unor noi modele de biciclete, nu a fost interesată în analizarea dinamicii cerinţelor clienţilor şi mai ales, nu a luat niciodată în serios competiţia existentă pe piaţa americană. Fiind de circa jumătate de secol cei mai buni, Schwinn a ignorat pur şi simplu dinamica vieţii, noile cerinţe ale consumatorilor şi nu a întreprins nici un efort pentru a se adapta mediului extern concurenţial. Şi aceasta, în condiţiile în care tehnologia a evoluat imens, iar apariţia unor noi materiale cu proprietăţi superioare celor folosite de Schwinn au permis altor companii cu management inteligent şi creator să producă pentru piaţa americană biciclete într-o nouă concepţie, folosind materiale şi tehnologii noi, cu caracteristici mult mai atrăgătoare.
Astfel, pe la sfârşitul anilor 1980, compania a început să se clatine. Vânzările au scăzut dramatic, de la 1.000.000 de bucăţi în 1987 la 500.000 în 1991. Procentul deţinut pe piaţa americană a scăzut, de la 25% în 1960, la 10% în 1983 şi la mai puţin de 4% în 1992. În perioada 1989-1992, compania a pierdut aproape 50 milioane de dolari. În această situaţie, Schwinn Bicycle Company a dat faliment în 1992.
Concluzia? Cea mai mare greşeală a unei companii care este prima într-un domeniu este să abordeze un model static faţă de clienţi şi să nu se plieze noilor cerinţe şi tendinţe ale consumatorilor.
