Leonid Brejnev a fost conducătorul efectiv al URSS între 1964 şi 1982, urmându-l pe Hruşciov, care la rândul lui l-a urmat pe Stalin.
Brejnev s-a născut în 1906 într-o familie de muncitori ruși din Kamenskoe, în estul Ucrainei. Părinții lui aveau ambiții mari pentru el și l-au trimis la o școală bună, clasică. După Revoluţia bolşevică din 1917, a urmat studii tehnice, obținând în cele din urmă o diplomă de inginer metalurg. În 1936 a fost ales în consiliul orășenesc și apoi a avut o slujbă de organizator al producției metalurgice pentru industria de apărare din Ucraina. Acesta a fost momentul în care a intrat în cercul unui șef important – Nikita Hrușciov, noul lider al partidului din Ucraina.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Brejnev a continuat să-și pună talentele tehnice și administrative în serviciul partidului, ajutând la dezasamblarea fabricilor din vestul URSS-ului, pentru a fi mutate în est. A devenit totodată și comisar politic, cu misiunea să-și inspire și să-și disciplineze trupele. În cele din urmă, Hrușciov l-a luat în suita lui, la Kremlin.
Brejnev era un om dintr-o bucată: nu era interesat de idei, nu-i plăceau filmele și nici cărțile – acoliții trebuiau chiar să-i citească documentele oficiale cu voce tare. Exista următoarea glumă despre Brejnev: Își începe discursul oficial la Olimpiada din 1980 de la Moscova: „O!” (aplauze furtunoase), „O!” (aplauze furtunoase), „O!” (aplauze furtunoase). Un subaltern îl întrerupe, șoptindu-i: „Discursul începe puțin mai jos, Leonid Ilici. Acela este simbolul olimpic.”
Plăcerile lui erau simple: să joace domino cu agenții de pază și să se uite la fotbal, la televizor. Alte pasiuni ale lui erau mașinile rapide și vânătoarea de urși, sportul comuniștilor din epoca de după Stalin. Stilul lui de viață era foarte diferit de cel al marii mase a populației sovietice.
În 1979, lui Leonid Brejnev i s-a mai decernat o medalie: cea mai prestigioasă distincție sovietică pentru literatură – Premiul Lenin. Lumea nu mai văzuse până atunci așa o combinație de om de stat, conducător militar și literat. Premiul i-a fost acordat pentru cele trei volume de memorii – scrise la comandă, de alții – privind faptele lui din război, din bătălia de la Malaia Zemlia, aproape de orașul lui natal…
