Gheorghe Cârțan (Badea Cârţan) s-a născut la 24 ianuarie 1849 în satul Oprea-Cârțișoara (azi Cârțișoara), în perioada acelor frământări sociale și politice care au cutremurat Europa anului 1848. Era cioban, și își păștea turmele pe întinsele plaiuri ale munților Făgăraș. La 16 ani, în 1865 trece granița cu oile sale dincolo de creste, în mod ilegal, prin „vama cucului” sau „pe cărarea ursului”, cum se exprima el însuși, pentru a cutreiera șesurile Munteniei. Cu mintea lui de copil nu putea înțelege de ce nu toți românii sunt în aceeași țară.
Atras de istorie, descoperind în cărți originea poporului nostru și intuind situația politică a românilor din Transilvania, Gheorghe Cârțan este cuprins de neastâmpăr, dorind să îndrepte cumva nedreptățile pe care le cunoscuse în locurile lui natale. În acea vreme, revistele „Tribuna”, „Biblioteca Tribunei” și „Foaia poporului” jucau un considerabil rol în dezvoltarea culturii și conștiinței naționale în Transilvania, iar la București luase ființă „Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor”, având ca președinte pe istoricul V. A. Urechia. În aceste împrejurări, Gheorghe Cârțan își ia sarcina de a răspândi în Transilvania cartea românească. Vizat de autoritățile imperiale ca agitator, Cârțan este anchetat și arestat pentru câteva zile.
Îndârjit, prin aceeași „vamă a cucului”, el trece munții în 1895 și ajunge la București, unde doarme noaptea lângă soclul statuii lui Mihai Viteazu din Piața Universității, întruchipare a visurilor sale. Este primit cu amabilitate de V. A. Urechia, care îi conturează mai clar originea poporului român. Acesta îl numește Badea Cârțan, nume sub care a rămas cunoscut. La București, el cunoaște pe Gr. Tocilescu, I. Slavici, G. Coșbuc, Sp. Haret, V. Babeș, N. Iorga și alții, cu care prilej a văzut că și aici dorința unirii românilor într-o singură țară este tot atât de arzătoare ca și în Transilvania.
Badea Cârțan se întoarce acasă cu desagii plini de ziare și cărți, de abecedare, manuale de istorie, geografie, gramatică și literatură, difuzându-le românilor din Transilvania. De atunci, până la sfârșitul vieții, Badea Cârțan a trecut munții de nenumărate ori încărcat cu cărți procurate la București, de la profesori și elevi, cumpărate din librării sau de la anticari. Se apreciază că Badea Cârțan ar fi trecut peste munți circa 100.000 exemplare.
Urmărit de ideea originii poporului român, s-a dus pe jos până la Roma, în 1895, să vadă pe Columna lui Traian imaginile strămoșilor neamului nostru. Aici a depus ofrandă un pumn de grăunțe de grâu și un bulgăre de pământ românesc.
La 7 august 1911, Badea Cârțan se stinge din viață la Poiana Țapului după ce, în 1910, traversase pentru ultima oară munții, de la Poiana Țapului la Cârțișoara și înapoi. A fost înmormântat la Sinaia, după propria-i dorință. Dincolo de temerara călătorie pe jos la Roma, Badea Cârțan a rămas în istoria neamului nostru ca neobosit răspânditor al culturii românești peste munți, în Transilvania dinaintea anului 1918…
