Bunicul celebrului compozitor Ciprian Porumbescu, Iraclie Porumbescu, şi-a scris amintirile, povestind, printre altele, de un haiduc cunoscut de la finalul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, Ioan Darie Pomohaci. Legenda spune că acesta vroia să strângă bani pentru a-şi face armată cu care să elibereze Bucovina de sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar.
El nu umbla numai pe furiş, ascuzându-se de autorităţi, pe potecile ascunse ale codrilor, dar venea adesea şi în sate, mergea la biserică cu ceilalţi creştini, după aceea şi la cârciumă sau se prindea la hori.
Darie Pomohaci a fost menit de mic să fie hoţ şi haiduc. Se spune că a plâns în burta mamei. Dar mama lui, care scotea pâinea din cuptor, nu a ştiut ce să-i ofere ca să tacă şi a zis: „Ăsta o să fie ori un hoţ, ori un domn mare”. Şi dacă a zis întâi „hoţ”, hoţ a fost. Şi de mic copil a furat.
Haiducul nu era prea înalt la trup; avea o frunte lată, mustăţi stufoase, glas de taur, braţe zdravene şi vânjoase. La brâu purta pistoale lungi, iar ceata lui era alcătuită din 11 bărbaţi. Străbăteau pădurile şi câmpiile noaptea, şi îi atacau ciocoi, pe negustori şi pe arendaşi.
Darie, în ciuda înfăţişării fioroase, ştie să se facă iubit de popor. Într–o zi dădu în inima pădurii peste un copil de 4 ani care se rătăcise. Îl va duce acasă la părinţi, care, aflând cine–i salvatorul, rămaseră „ca trăsniţi de fulger”. Poporul era de partea haiducilor, căci de săteni însuşi Darie nu avea nicio frică, deoarece pe lângă aceea că trăiau cu dânşii bine, îi cinstea şi îi omenea. El nu numai că nu făcea nimănui niciun rău, dar mai şi boteza, cununa şi miluia.
Haiducul Pomohaci chiar ar fi ascunsă o mică avere la baza unor stânci, multă lume căutând comoara acestuia, care s-ar afla undeva prin stâncile din Solca (judeţul Suceava), unde haiducul petrecea cu săptămânile. Zona se numeşte acum „Pietrele Muierilor”. Legenda spune că autorităţile, aflând unde ascundea haiducul comoara, au încercat de mai multe ori să ajungă la ele. Ultima oară, ajutați de un neleguit, au ajuns la comoară. Însă, spre marea lor mirare, pietrele se rupseră în două și astupară grota comorii pentru totdeauna. De atunci, nimeni nu a mai putut găsi adevărata intrare în grota comorii, acolo unde tovarășii lui Darie stăteau pe scaune de piatră în jurul mesei de 12 persoane.
În 1807, Pomohaci va fi prins, ca de obicei prin trădare, de o poteră. În ianuarie 1808 va fi spânzurat pe „toloaca Marginii”, când abia împlinise 52 de ani.
