Regele Carol I al României a fost ucis prin otrăvire, pentru ca România să nu intre în război alături de Franţa, Marea Britanie şi Rusia?

Distribuiti
Imagine: wikipedia.org (Commons Creative – free)

1914… începe primul război mondial. Serbia și Austro-Ungaria intră în conflict, dar apoi Rusia atacă Austria. Ulterior, Germania declară războiul și Rusiei și Franței. Situația României devine gingașă. Pe de-o parte, Austro-Ungaria și Germania cer României ca să intre în acțiune cu toate forțele sale, pe de altă parte Rusia și Franța cer României să nu se angajeze.

Față cu agitația crescută și sub presiunile din afară, regele Carol I al României (care era de origine germană) convoacă la Sinaia Consiliul de Coroană, compus din prințul moștenitor, miniștrii, președinții corpurilor legiuitoare, șefii celorlalte partide și mai mulţi fruntași politici. Regele era de părere ca România să stea alături de Puterile Centrale și să intre imediat in război. Șeful guvernului, cât și politicianul Take lonescu nu erau de această părere.

Pentru ca România să intre în război alături de Franța și de Rusia, nu era cu putință. În primul rând, germanii se arătau a fl cei mai tari, intraseră în Belgia și în Franța, unde înaintau victorioși; în al doilea rând, regele Carol n-ar fi mers niciodată împotriva Germaniei. Atunci, oamenii politici căzură de acord ca să susțină rămânerea României în neutralitate. Înainte de întrunirea Consiliului de Coroană de la Sinaia, cei 3 șefi de partide principale – Ion Brătianu, Take lonescu și Marghiloman – se puseră de acord ca să susțină neutralitatea.

Regele Carol I îşi dorea ca România să intre în război alături de Puterile Centrale, pentru ca să ia înapoi Basarabia, ce-i fusese răpită în 1812 de către Rusia.

În această situaţie internaţională complicată, sâmbătă 27 Septembrie (10 octombrie) 1914, o știre jalnică se răspândește în București: regele Carol I a murit. În dimineața acelei zile, regele s-a sculat indispus, s-a plâns de slăbiciune generală și de amețeli. El l-a primit pe primul ministru, cu care a lucrat și pe care l-a reținut la dejun. După plecarea primului său sfetnic, n-a mai trecut mult și s-a prăbușit. Regelui Carol I i-a încetat să-i mai bată inima. Ca întotdeauna, și de astă dată lumea n-a voit să accepte cu ușurință că moartea a fost naturală. Unii au vorbit despre un asasinat: regele Carol I fusese otrăvit, fiindcă atât timp cât ar fi trăit, România n-ar fi intrat niciodată alături de Antantă (Franţa / Marea Britanie / Rusia).

Lasă un răspuns