Fenicienii au reprezentat o civilizație antică, care a luat naștere în regiunea Levant din estul Mediteranei, în Libanul modern de astăzi. La culmea dezvoltării sale – între 1100 și 200 î.Hr. – civilizația feniciană s-a răspândit pe țărmurile Mării Mediterane, din Levant până în Peninsula Iberică. Fenicienii au fost foarte buni navigatori; dar cum mergeau pe mări fără busolă, instrument care s-a inventat cu doar 3 secole în urmă? Fenicienii navigau ziua după soare și noaptea după Steaua Polară, al cărui secret îl aflaseră.
Într-o călătorie întreprinsă în jurul Africii, fenicienii au navigat având Soarele la prânz în partea dreaptă. Orientându-se după mersul aparent al Soarelui și după întretăierea liniei drepte care uneşte cele două echinoxuri, cu direcţia dreptei ce trece prin Steaua Polară, ei au trasat cele patru puncte cardinale, determinând direcţia vânturilor. Fenicienii socoteau pământul a fi plan şi se temeau de furtunile din apus, unde credeau că e sfârşitul lumii.
Vasele feniciene erau echipate cu mateloţi, puşi sub conducerea unui şef, care avea dreptul de moarte şi de viaţă asupra lor, iar secundul dirija manevrarea pânzelor, de care, de multe ori, depindea soarta luptei. În general, toate corăbiile feniciene se cunoșteau între dânsele după capul de cal sculptat în lemn, prin care se termina extremitatea prorei. O sculptură asiriană din palatul lui Schancherile din Kugunjik reprezintă un asemenea vas de luptă.
