Descrierea care urmează, scrisă mai întâi în limba turcă, face parte dintr-un manuscris inedit în 3 volume, cuprinzând capitole despre diferite țări europene, Egipt, Africa de Vest, America și despre curtea, armata și marina otomană din secolul al XVIII-lea.
Descrierea însă pe care ne-a dat-o este deosebit de prețioasă pentru istoria ţărilor române. Ea ne înfățișează țara văzută prin prisma orientalului, cu bogățiile ei naturale. Iată câteva fragmente din această lucrare (ce va fi prezentată în două părţi).
* VALAHIA. Formă la început, dimpreună cu Moldova, o singură țară; mai târziu fură despărțite și de atunci sunt două țări deosebite, cârmuite de câte un domnitor (bey) cu rang de pașă cu două tuiuri, sub cârmuirea Porții. Acești domnitori sunt îmbrăcâți cu un caftan și sunt însoțiți de câte doi soldați de gardă împărătești (Solak) până la locuința lor.
* Vechii locuitori ai Valahiei erau Sciții, un neam tătăresc. Împăratul Traian (Traian Krali) aduse 30.000 de coloniști pentru munca agricolă. Alt împărat roman însă, înlocui pe acești agricultori printr-o colonie militară, pentru a asigura apărarea împotriva năvălirilor tătare. În anul 866 (1461-1462) țara ajunse în stăpânirea Sultanului Mehmed.
* Valahia este o ţară foarte roditoare și bine cultivată. Toate orașele și localitățile, ca și mănăstirile mai însemnate, sunt întărite cu ziduri ca niște cetăți. Piețe curate, înființate în chipul orășenesc, le înfrumusețează. Râuri, izvoare și grădini sunt multe. Său, miere, vite, oi și cai se găsesc în cantități enorme; vacile și oile sunt duse de negustori până la Veneția și în Polonia. Caii sunt îndărătnici, însă învățați cu poveri grele.
* Crescătorii de vite sunt în număr foarte mare și dacă nu s-ar exporta produsele lor în alte părți, ele ar acoperi cu prisosință toate nevoile Stambulului. În unele locuri se țin iarmaroace și târguri regulate.
* Valahia are multe mine de sare, numite okna. Sarea se sfarmă sub pământ și se aduce în bulgări mari la suprafață. Pentru această muncă se întrebuințează și răufăcători închiși pe viață. În Valahia mai există și zăcăminte de aur, de argint, aramă și plumb. Deasemenea și izvoare de păcură, care curge ca apa din pământ. Această păcură se închide în burdufuri și se trimite afară din țară, unde este întrebuințată la ungerea trăsurilor. Lângă izvoare stau întotdeauna oameni care pentru o mică răsplată dau foc izvorului, care se aprinde cu furie răspândind un fum gros; acest fum ia în aer diferite forme ciudate, de cal, de cămilă, de chioșc, oferind un spectacol puțin obişnuit.
* Valahii sunt bănuitori de felul lor și nicidecum dispuși prieteniei. Femeile lor sunt uimitor de frumoase și considerate, de aceea și mai toate treburile sunt date pe mâna lor. Portul seamănă cu cel unguresc; limba este un amestec de slavă și rusească (sic!).
* Valahii sunt războinici și viteji. Mânuiesc cu pricepere arcul, săgețile, flinta și sabia. Ei plătesc anual 100.000 galbeni domnitorului. În afară de aceasta, mai plătesc lunar sub numele de văcărit câte 20 așpri pe cap de vită și 10 așpri de oaie.
* Orașe și localități. Valahia cuprinde multe orașe și locuri. Cel mai de seamă oraș este București.
* București, este situat pe malurile unui râu care poartă numele de valah de Dâmboviţa. Este un oraș bine clădit, cu biserici frumoase și bogate, cu case mărețe ce sunt locuite parte de ghiauri, parte de musulmani. Orașul mai este și adăpostul multor negustori. Are mahalale întinse, piețe bine clădite și două băi.
* În centrul orașului se află o mănăstire, pe un deal, întărită ca o cetate, înconjurată cu ziduri, și din care se vede tot Bucureștiul. Indeosebi de bine clădite și bogat împodobite sunt, precum am mai spus, bisericile; ele poartă cupole aurite, având în vârf cruci de diferite forme, care se zăresc la depărtare de o milă. Peste râu trece un pod puternic.
* Împrejurul orașului sunt câmpii roditoare, cu grădini și vii. În toate după amiezile muzica militară cântă în fața palatului. Primul consilier al lui Vodă, primul agă și căpetenia tătarilor de poștă sunt mahomedani, restul casei militare însă e alcătuită din ghiauri. Seara, la vreme de culcare, se dă un semnal cu ajutorul unui instrument în felul unei trâmbițe, numit „tuba”, în urma căruia nimeni nu mai iese din casă.
* Cârciumile orașului sunt deschise oricui. Băieți și fete se oferă trecătorului pe un preț de nimic. Mulți arabi și turci și-au pierdut aici credința și au rămas în țară.
* Târgovişte. Alt oraș valah se numește Târgoviște. Este așezat pe un șes aproape de granița Transilvaniei; are o mahala întinsă cu grădini și vii și o biserică mare. Pe alături curge un râu mare. Casele sunt frumos clădite; mai sunt și băi și piețe. Împrejurimile cuprind întinse vii și grădini de zarzavaturi. Un șir de munți desparte orașul de Transilvania.
