Star charismatic, jamaican, cântăreţ excepţional şi demn reprezentant al culturii ţării sale, Bob Marley a devenit pur şi simplu o legendă a muzicii reggae. Fructul uniunii unei mame de 18 ani, Cedella Booker cu Norman Marley, de 50 de ani (căpitan în armata engleză), Robert Nesta Marley (Bobe) s-a născut pe 6 aprilie 1945, în nordul Jamaicei, la un an după căsătoria părinţilor săi.
Îşi petrece adolescenţa pe străzile din St. Ann, cartierul unde locuieşte. Aici îl întâlneşte pe Neville O’Riley Livingston (alias Bonny). Împreună cu acesta debutează in muzică, sub influenţa lui Fats Domino şi Ray Charles. E audiat de Leale Kong, sau, mai bine zis, îi oferă acestuia ocazia de a-l asculta, și, cu ajutorul lui, Bob realizează prima sa înregistrare, „Judge Not”, la Beverly Studio. În 1964, Bob, Bonny, Peter Tosh, Junior Braithmaiter şi Beverly Kelso (cântăreaţă) fondează „Wailing Waiters” și înregistrează primul lor single, „Simmer Deron”.
Alte single-uri nu întârzie să apară. „Put It On”, „Rude Boy”, „I Need You”, dar, din cauza banilor, grupul e obligat să se separe. Bob își consacră ultimele economii unui eveniment important în viața oricărui muritor, căsătoria. Fericita aleasă se numește Rita Anderson și devine Rita Marley la 10 februarie 1966. Cântărețul era în prag de majorat. După ceremonie, se duce să o viziteze pe mama sa la Delaware (SUA), dar nu rămâne acolo decât 8 luni, după care irezistibila Jamaica îl cheamă înapoi.
Stilul grupului „Wailing Wallers” era inspirat foarte mult de Ska beat. Bob Marley îi dă însă o nouă orientare, mai lentă și mai senzuală și astfel el creează un grup împrospătat – „Sound”, precum și o casă de înregistrări – „Wail’N’Soul”, care va dispărea în 1967. Trei ani mai târziu, i se vor alătura fraţii Barrett, Ashton la bas, iar Carlton la tobe. Grupul trece prin mâinile unor producători diverşi şi Bob, căruia nu-i mai convenea deloc situaţia de a fi cunoscut numai în Jamaica, semnează un contract cu Blackwell Record şi avansează 4.000 lire sterline pentru apariţia unui prim album „Catch A Fire”.
Succesul e imediat, un turneu mondial e lansat, dar Bonny, căruia nu-i place să călătorească, îşi convinge în acest sens toţi colegii. Cu toate acestea, după strălucitele debuturi „The Rastamen Globe Trotters” au văzut numeroase ţări la picioarele lor, graţie albumelor pe care le-au realizat.
Din păcate, însă, în 1980 sunt obligaţi să se oprească. După un accident la picior, Bobby e atins de cancer la degetul mare aferent. Starea sa se agravează, maladia se propagă şi e internat într-un spital din Bavaria, apoi transferat la Miami. Pe 11 mai 1981, el se stinge din viaţă la numai 36 de ani.
Bob Marley a avut dreptul la funeralii naţionale în Jamaica. De atunci mitul său nu a încetat să crească, discursuri în onoarea sa, compilaţii de toate felurile, timbre cu chipul său, un monument, străzi care-i poartă numele (în Londra, de exemplu), un fiu (Ziggy Marley) care-i calcă pe urme, toate acestea făcându-l imposibil de uitat. Corpul său odihneşte împreună cu chitara de care ar fi fost nedrept să fie despărţit, într-un mausoleu la Nile Mile, în nordul Jamaicăi.
Bob Marley e cunoscut pentru o sumedenie de cântece nemuritoare ca „No Woman, No Cry”, „Could You Be Loved”, „One At Love”, „I Shot the Sheriff”, ca să le amintim pe cele mai cunoscute.
