În februarie 1842, o dramă imensă sosi în viaţa tânărului poet Vasile Alecsandri: mama sa, Elena, muri în mod fulgerător. Moartea Elenei (Cozoni) Alecsandri a venit subit, năpraznic. Soţul ei era dus de-acasă, în străinătate. De când, nu se ştie. Se ştie însă că mama poetului a fost îngropată în 6 februarie 1842 şi că tatăl lui s-a întors din Austria abia în 2 sau 3 martie 1842. Ultima dată când întâlnim pe postelniceasa Elena Alecsandri plecând din Iaşi la moşie (probabil la Mirceşti) este ziua de 21 sau 22 octombrie 1841. În noiembrie sau decembrie, ea şi-a văzut pentru ultima oară casa de la ţară; în ianuarie s-a îmbolnăvit la Iaşi, şi nimeni n-a mai putut-o scăpa.
În Iaşi, la începutul anului 1842 bântuia o epidemie sau o boală contagioasă, pe care niciun izvor nu o precizează. Boala aceea a secerat multă lume, fără să aleagă între bogaţi şi săraci. Boierimea moldoveană era chiar speriată de jertfele culese dintre rândurile ei.
Despre spaima boierimei vorbeşte chiar raportul consulului francez din Iaşi, care pomeneşte şi despre moartea Elenei Alecsandri. Consulul francez raportează după stilul nou, din 17 februarie 1842: „De câteva zile oraşul se află într-un fel de consternaţiune. A fost îngropat cu pompă fostul voievod al Moldovei, Ioan Sturdza. Ieri am petrecut până la ultimu-i lăcaş pe d-na Paşcanu, soţia unuia dintre boerii cei dintâi ai ţării; mâine este rândul soţiei spătarului Alecsandri. Şi în timp de 8 zile, alte patru decese au răspândit doliul în mai multe familii”.
Voievodul Ioan (Ioniţă) Sturdza a domnit în Moldova timp de 6 ani, între 1822 şi 1828. Domnitorul a fost înmormântat în Biserica Bărboi din Iaşi, cu o perucă de femeie, ce avea două cozi de păr împletite. „Doamna Paşcanu” de care vorbeşte consulul francez mai sus a fost Pulcheria Ruset, înmormântată la 3 februarie 1842 la Biserica Talpalari din Iaşi; ea a fost soţia lui Constantin Cantacuzino-Paşcanu, mare vornic al Moldovei.
