Pe 27 noiembrie 1635 s-a născut Françoise d’Aubigné, marchiză de Maintenon, care a fost regina Franţei din umbră, deoarece Ludovic al XIV-lea, devenit văduv, s-a căsătorit în taină cu ea în luna decembrie 1684. Şi timp de 31 de ani (până la moartea regelui francez – în 1715), ea a fost soția, prietena și consolarea „regelui-Soare”.
Nepoată a poetului Agrippa d’Aubigné, Françoise s-a născut în închisoare, într-o celulă a castelului din Miort, unde tatăl său (Constant d’Aubigné) fusese închis pentru datorii și conspirații contra cardinalului Richelieu și unde mama sa, Jeanne de Cardilhac, venise să împartă de bună voie captivitatea cu soțul său, care era la a patra căsătorie.
Constant a fost eliberat după moartea lui Richelieu în 1642. Imediat s-a îmbarcat pentru Martinica, împreună cu întreaga familie. În timpul călătoriei, mica Françoise s-a îmbolnăvit grav. Într-o dimineață, a fost găsită fără suflare și toată lumea a crezut-o moartă. Căpitanul vaporului dăduse ordin ca micul corp să fie aruncat în apă. În momentul când trebuia să se îndeplinească ritualul ceremoniei, mama îndurerată strângându-și copilul la piept, a simțit că inima ii bătea încă, ușor… Așa a fost salvată de la înec fetița care trebuia să cunoască un destin atât de strălucit.
Rămasă orfană și fără niciun venit, dar protejată de regina Ana de Austria și de o bătrână mătușă, doamna de Neuillant, Françoise d’Aubigné, care era numită „mica indiană”, din cauza călătoriei sale în Antile, a fost măritată la vârsta de 17 ani cu poetul Scarron, care avea peste 40 de ani și era şi infirm. Dar, această căsătorie i-a permis să aibă acces la cele mai înalte niveluri ale societății pariziene, ceva ce altfel ar fi fost imposibil pentru o fată provenită dintr-un mediu sărac.
Scarron a murit în 1660; ea nu a moștenit decât datorii, dar a putut beneficia de strălucitele relații ale poetului, pe care de altfel reușise să le captiveze cu frumusețea, farmecul și spiritul său. În concluzie, Curtea regală se interesa de ea. Astfel, ea a fost numită guvernanta celor șapte copii, născuți din legătura regelui Ludovic cu Madame de Montespan. Françoise d’Aubigné a condus cât se poate de bine educația copiilor regali; și încet, încet a intrat în bunele grații ale regelui, care mai întâi i-a apreciat caracterul și inteligența, iar mai apoi a iubit-o atâta, încât i-a primit sfatul să se împace cu regina.
În 1673, regele i-a acordat lui Françoise un apartament la Versailles, iar în anul următor – i-a oferit proprietatea Maintenon și titlul de marchiză. La 17 luni după moartea reginei Marie-Thérèse, Ludovic al XIV-lea s-a căsătorit clandestin în fața monseniorului Harlay, arhiepiscopul Parisului cu frumoasa văduvă, care împlinise 49 de ani: „Locul doamnei de Maintenon e unic – spunea doamna de Sévigné. Niciodată n-a fost și nu va mai fi ceva asemănător”.
Istoricii au remarcat influența politică a Doamnei de Maintenon, care a fost considerabilă. Ea era considerată, după 1700, următoarea persoană cea mai puternică după rege, considerată echivalentul unui prim-ministru. Fără o poziție oficială de regină, era mai ușor de abordat de cei care doreau să aibă o audiență cu regele.
După moartea soțului ei, în 1715, Françoise s-a retras la Casa regală Saint-Louis din Saint-Cyr-l’École, cu o pensie de 48.000 de lire acordată de Ducele d’Orléans și regentul Franței. Ea a continuat să primească vizitatori la Saint-Cyr, inclusiv țarul Petru cel Mare al Rusiei. Acesta s-a așezat pe un scaun la picioarele patului ei și a întrebat-o ce boală are, la care ea a răspuns: „Bătrânețe”. Françoise a murit pe 15 aprilie 1719, la vârsta de 83 de ani.
