Ultimul împărat al Germaniei se numea Wilhelm al II-lea şi a domnit între 1888 şi 1918, când a abdicat şi a fugit în Olanda la sfârşitul primului război mondial. Acolo, el a mai trăit până în anul 1941, murind la vârsta de 82 de ani.
La începutul anului 1932, un jurnalist francez făcu o vizită în exilul fostului împărat german, pentru a-i lua un interviu. Împăratul se afla în curtea casei sale şi l-a văzut cum acesta tăia copaci! Wilhelm îi spune ziaristului: „Nu primesc niciodată ziariști. Nici măcar pe reprezentanții ziarelor care îmi sunt simpatice. Publicitatea, zgomotul mă repugnă. La ce bun?”
Ziaristul totuşi insistă: „Aş vrea, totuşi, să întreb pe Maiestatea Voastră ce gândeşte despre Hitler şi despre mişcarea hitleristă?”
Aici trebuie făcut o precizare: la începutul anului 1932, Hitler era extrem de popular în Germania şi în lume, deşi încă nu obţinuse puterea. În vara anului 1932, naziștii au format cel mai mare grup parlamentar în Reichstag (Parlamentul German), după grupul social-democrat; acest lucru l-a încurajat pe Hitler să nu accepte altă funcție decât cea de cancelar, funcţie pe care o obţine în ianuarie 1933.
Revenind la discuţia sumară dintre împărat şi ziarist…
– Nimic, nu gândesc nimic. Nu răspund la întrebări, răspunse împăratul.
– Vin din Germania, unde am vorbit cu mulţi conducători ai acestei mişcări, care nu mi-au ascuns sentimentele lor monarhiste, insistă ziaristul.
– Nu cunosc această mişcare, declară Wilhelm. Mi-am impus să nu intervin niciodată în luptele dintre partide. Ori, mişcarea de care vorbiţi reprezintă un partid ca toate celelalte. Un monarh trebuie să fie deasupra tuturor partidelor. E un arbitru. El nu se adresează supuşilor săi. Supuşii trebuie să vină la dânsul. Nu cunosc mişcarea hitleristă, nu-l cunosc pe Hitler. Am auzit vorbindu-se despre el, ca toată lumea. Nimic mai mult. Dar nu mă interesează. Prefer să dobor copaci.
Uluitor răspuns. Pe de altă parte, împăratul Wilhelm a avut de-a lungul timpului o serie de poziţii absolut bizare. Astfel, în timpul în care se afla în exil în Olanda, Wilhelm credea că Germania este încă țara monarhiei și a creștinismului, în timp ce Anglia era țara liberalismului clasic și, prin urmare, a lui Satan și a lui Antihrist. El susținea că nobilimea engleză era „plină de masoni, complet infectată de Iuda”. Aşadar, împăratul german credea că „poporul britanic trebuia să fie eliberat de Iuda Antihristul”.
Totodată, Wilhelm mai credea că francmasonii și evreii au provocat ambele războaie mondiale și urmăreau crearea unui imperiu mondial finanțat din aur britanic și american, dar că „planul lui Iuda a fost zdrobit în bucăți”. Într-o scrisoare din 1940 către sora sa, Prințesa Margareta, Wilhelm a scris: „Mâna lui Dumnezeu creează o lume nouă și lucrează. Devenim Statele Unite ale Europei, sub conducerea germană, un continent european unit”.
