Cleopatra – legendara regină a Egiptului – ar fi fost evident egipteană. Cel puţin aşa există tendinţa de a crede. Dar lucrurile n-au stat chiar aşa.
Cleopatra era o descendentă a lui Ptolemeu I, un grec macedonean și general în armata lui Alexandru cel Mare. La moartea lui Alexandru cel Mare, în anul 323 î.Hr., Ptolemeu a devenit satrap al Egiptului, pe care Alexandru îl smulsese de sub controlul persan.
În anul 305 î.Hr., Ptolemeu s-a autodeclarat rege, începând astfel perioada de 275 de ani în care Egiptul a fost condus de dinastia macedoniană Ptolemeu, dinastia unei linii de sânge păstrată „pură”, prin mai multe căsătorii incestuoase între fraţi.
Tatăl Cleopatrei, Ptolemeu al XII-lea Auletes, era un bețiv și libertin cunoscut pentru cruzimea și promiscuitatea sa; mama ei este necunoscută, mai probabil o concubină decât o regină. Când Ptolemeu al XII-lea a murit în anul 51 î.Hr., el și-a lăsat tronul fiicei sale de 18 ani, Cleopatra a VII-a (aproape toate femeile ptolemice erau numite Cleopatra) și fratelui ei mai mic, Ptolemeu al XIII-lea. Conducerea lor comună nu era una armonioasă, ci mai degrabă era marcată de ostilitate reciprocă deschisă.
Când legiunile romane au sosit în anul 48 î.Hr., Cleopatra l-a văzut pe conducătorul romanilor, Cezar, drept speranța ei de a-și consolida puterea. În acest scop, ea s-a implicat în ceea ce istoria consemnează o poveste de dragoste cu Cezar. După moartea lui Cezar în anul 44 î.Hr., Cleopatra l-a ademenit și s-a căsătorit cu un alt lider roman, Marcus Antonius.
După înfrângerea lui de către Octavian în bătălia navală de la Actium în anul 31 î.Hr., Antonius s-a sinucis și, la scurt timp după aceea, Cleopatra se sinucide şi ea, prin otrăvire. Astfel s-a încheiat domnia Cleopatrei, pe care Encyclopedia Britannica o etichetează drept „prototipul femeii fatale romantice”, regina egipteană care nu avea sânge egiptean…
