Sărutul… un lucru atât de banal în zilele noastre. Dar, care e istoria lui? Cele mai vechi dovezi literare pe care le avem pentru sărut datează din jurul anului 1500 î.Hr. din textele vedice sanscrite din India, bazele religiei hinduse. Nu există nicio mențiune despre cuvântul „sărut”, dar găsim referiri interesante la „a bea umiditatea buzelor”. Până în secolul al 3-lea d.Hr., „Kama Sutra” a inclus un întreg capitol care descriea cu generozitate modalități de a săruta un iubit.
Nu există nicio îndoială că oamenii din India s-au sărutat de mii de ani, dar nu au fost singurii. O poveste babiloniană despre creație, cunoscută sub numele de „Enuma elish”, înregistrată pe tăblițe de piatră în secolul al VII-lea î.Hr., conține mai multe sărutări în semn de salut și rugăminte. Mai faimos, „Vechiul Testament” (se estimează că a fost adunat în timpul celor 12 secole înainte de nașterea lui Hristos) abundă cu acest gest. De exemplu, Iacov își sărută înșelător tatăl orb și bolnav în timp ce este îmbrăcat ca fratele său geamăn, Esau, furând binecuvântarea lui Isaac împreună cu puterea de a conduce. Un sărut mai senzual este descris în „Cântarea lui Solomon”, care spune: „Lasă-l să mă sărute cu sărutările gurii lui, căci dragostea ta este mai bună decât vinul”.
Din Grecia antică, vedem săruturi în epopeele lui Homer, transmise prin tradiția orală și înregistrate în cele din urmă între secolele al VIII-lea și al VII-lea î.Hr. Ulise este sărutat de sclavii săi la întoarcerea acasă, iar regele Priam îi sărută mâinile lui Ahile. Secole mai târziu, „Istoriile” lui Herodot, includ sărutul printre perși. Regii etiopieni erau sărutați pe picior, iar regii numibieni erau considerați prea supremi pentru a fi sărutați. Herodot a mai spus că egiptenii nu i-ar săruta pe greci pe gură, deoarece grecii îşi mâncau animalul sacru, vaca.
Romanii s-au bucurau de o cultură puternică și vibrantă a săruturilor. Au fost pionierii introducerii sărutului în alte părți ale lumii, prin cuceriri militare. Poeții romani precum Catullus și Ovidiu celebrau sărutul, iar membrii populației erau practicanți pasionați de săruturi de la gură la gură. Bărbații romani chiar par să fi dezvoltat o „fixare a gurii”, exprimând standarde foarte înalte pentru cine era demn să fie sărutat. Existau, de asemenea, câteva legi importante privind sărutul și semnificația acestuia ca obicei social la acea vreme.
