Marie Catherine Sophie, contesă d’Agoult (1805–1876) a fost o scriitoare romantică franceză, cunoscută de asemenea sub pseudonimul Daniel Stern. După ce-a divorţat de soţul ei, contele d’Agoult, din 1835 până în 1839, ea a trăit cu compozitorul și pianistul celebru Franz Liszt, care era cu 6 ani mai tânăr și avea în față o carieră promițătoare. D’Agoult a avut trei copii cu Liszt: Blandina (1835-1862), Cosima (1837-1930) și Daniel (1839-1859), care era deja un pianist promițător și un savant talentat, dar a murit de tuberculoză. Cu toate acestea, ea și Liszt nu s-au căsătorit, păstrându-și concepțiile de viață independente și celelalte diferențe în timp ce Liszt era ocupat cu munca de compoziție și cu efectuarea de turnee în toată Europa.
Acum, să trecem la un personaj celebru în România în secolul al XIX-lea, doctorul Carol Davila. Generalul Doctor Carol Davila, cetățean francez, a cărui naștere este învăluită în mister, vine la noi, în 1853, la începutul anului (luna martie). Deși foarte tânăr (e născut probabil în 1831), el fusese trimis în Ţara Românească de guvernul francez, la cererea domnitorului muntean Barbu Știrbei, ca să reorganizeze serviciul medical și spitalele din Muntenia.
Davila își făcuse studiile la Angers, în provincie, dar totuşi este un prieten intim al contesei d’Agoult și al familiei acesteia, ceea ce presupune între Davila și aceste persoane existenţa unor relații la Paris, anterioare începerii studiilor sale medicale. De-abia ajuns în țară, el și primește o scrisoare de la contesă (3 aprilie 1853), în care se sugerează o căsătorie între Blandina (fiica contesei cu Liszt) și Davila, căsătorie pe care contesa și familia ei o doreau din tot sufletul, dar care Liszt vroia s-o evite cu orice preț. De ce?
Davila era un copil natural, însă nici el, nici nimeni din urmașii lui nu cunoaște numele adevărat al părinților săi. Ei nu erau oameni de rând, e sigur, pentru că băiatul își amintea să-și fi petrecut copilăria astfel încât o mână protectoare părea mereu întinsă asupra sa. În 1853, adică la vârsta de 22 de ani, el e doctor la Angers. Înainte de a-și începe studiile în acest mic oraș, el cunoscuse bine pe contesa d’Agoult, în casa căreia este considerat aproape ca un copil, cum rezultă din tonul corespondenței. Expresiile „mon cher enfant”, „cher, très cher enfant”, adică „dragul meu copil”, sunt frecvente în aceste scrisori. Carol Davila îl cunoștea bine și pe Liszt. De aceea, n-ar fi imposibil ca Liszt însuși să-l fi introdus în casa contesei, în timpul dragostei lor.
În orice caz, în familia Davila din România a existat credința că Liszt era tatăl doctorului Davila. Fotografiile numeroase ale acestuia, dar mai ales cele ale copiilor săi, la diferite vârste, în diferite poziții, arată o asemănare izbitoare, mergând până la identitate cu Liszt. Iată şi un lucru destul de tulburător: până și negii lui Liszt, care-i apar la bătrânețe, se văd pe obrajii acestor urmași presupuși ai lui, exact în aceleași locuri.
De ce oare Liszt refuză să consimtă la căsătoria Blandinei cu Davila? Dacă tradiția din familia Davila este exactă și dacă cei doi tineri erau frate și soră după tată, lucru pe care Liszt nu voia să-l mărturisească și pe care îl ignora până și fosta lui prietenă, atunci era o imposibilitate ca ei să se căsătorească.
