Iată o poveste relatată de istoricul N.A. Bogdan în revista „Lupta pentru viaţă”, poveste despre domnitorul Al. I. Cuza:
Domnitorul vizită odată un loc lângă Tg.Ocna, unde erau încarceraţi tot felul de criminali. Domnitorul îi cercetă pe fiecare:
– Ce vină ai făcut tu de ai ajuns aici?, întreabă Cuza pe un osândit.
– Nimic, Măria Ta! Doar dintr-o bănuială am fost condamnat pe viață și stau aici de 20 de ani.
– Dar tu?, întreabă Vodă pe un altul.
– Eu, Mărite Doamne, pe sfânta dreptate m-au osândit fără să fi visat măcar că fac ceva rău.
– Dar tu ? Dar tu ? întreabă Vodă pe rând pe mai mulți osândiți. Fiecare se grăbea să răspundă că e nevinovat, că e condamnat pe nedrept.
Ajungând la urmă, Cuza mai întreabă încă pe unul din ocnași:
– Ei, măi omule, ia spune-mi și tu, tot pe sfânta dreptate te-au osândit judecătorii?
– Ba eu, să mă ierți Măria Ta, am păcătuit ce-i drept. Eram în lipsă mare, iarna era grea și m-am dus să fur de la un român un vițel. Românul m-a prins și mi-a tras vreo două prăjini peste spate; eu am pus mâna pe un par și l-am lovit drept în numele tatălui, încât bietul a căzut la pământ…
– Cum!? Ai făcut tu asemenea tâlhărie și omor?
– Da, Măria Ta!
– Așa e, d-le director?
– Așa e, întocmai, Măria Ta!
– Ei bine, începu Vodă răstit către director, ce fel de om ești dumneata, să ții aici în mijlocul atâtor oameni de treabă și nevinovați, un asemenea răufăcător și ucigaș?
Directorul rămase înmărmurit.
– Acum să-l dați afară, fără milă, pe păcătosul acesta! Afară pe poartă, ticălosule, să nu mai aud de numele tău! Locul tău nu este aici, între atâţia oameni cinstiți care n-au nicio vină!
Și Vodă scoase în același timp vreo 10 galbeni din buzunar, îi întinsese ucigașului și-i zise:
– Na, să ai de drum ca să te duci cât mai departe de locurile acestea și nici să mai audă tovarășii tăi de până acum de numele tău!
