Felix Faure (1841-1899) a fost președintele Franței, din 1895 până la moartea sa, pe 16 februarie 1899. Conform istoriei oficiale, Faure a murit brusc, la vârsta de 58 de ani, în urma unui accident vascular cerebral (AVC) la Palatul Elysee, la 16 februarie 1899. Un ziar american din acele vremuri, ne prezintă faptele:
* Pe la ora 18, domnul Faure, care se afla atunci în biroul său, se duse la ușa camerei domnului Le Gall, secretarul său particular, care este învecinată cu biroul, și spuse: „Nu mă simt bine. Vino la mine”. Domnul Le Gall a mers imediat în ajutorul președintelui, l-a condus pe o canapea și l-a sunat pe generalul Bailloud. Imediat, a venit în ajutor și dr. Humbert, care se afla întâmplător la Elysee, însoțit o rudă. Starea președintelui nu părea periculoasă; dar dr. Herbert, observând că se înrăutățea rapid, a sunat la dr. Lann-Longue și dr. Cheurlet; mai târziu a venit şi dr. Bergeroy.
* Deși domnul Faure și-a păstrat conștiința, medicii şi-au dat seama că acest caz era fără speranță, dar abia aproape de ora 20 familia a fost informată despre starea reală a lucrurilor. Apoi, preşedintele începu să-și piardă cunoștința, și, în ciuda tuturor eforturilor, el muri la ora 22, în prezența familiei.
Există şi zvonuri neconfirmate că în acea zi preşedintele francez ar fi fost implicat în activități sexuale în biroul său de deasupra biroului prezidențial cu doamna Marguerite Steinheil – de aici provenind şi AVC-ul ulterior.
Totuşi, pe 4 aprilie 1912, apăru la Londra memoriile doamnei Steinheil. Capitolul cel mai interesant al volumului de 478 pagini e cel consacrat relațiilor doamnei Steinheil cu Felix Faure, relaţii care datau încă din 1897. Doamna Steinheil deveni numaidecât confidenta politică a șefului statului francez, cu care colabora la redactarea memoriilor acestuia – memorii care arată întreaga istorie secretă a Franței, începând de la războiul din 1870 cu Germania.
În memoriile sale, doamna Steinheil povesteşte că la data de 16 februarie 1899, ea fusese chemată la Palatul Elysee de către Felix Faure. Acesta era foarte palid și i se plânse că suferă de greutate în respirație. I-a mărturisit că, nu cu mult înainte, primise vizita unei femei și că a luat în prea mare cantitate un preparat farmaceutic vătămător. Apoi, doamna Steinheil a plecat acasă, însă, în aceeași zi, la miezul nopții, fu vestită că președintele Faure a murit. Moartea, așa cum i se spusese – se datora unui atac de apoplexie (AVC). A doua zi, veni la doamna Steinhell un detectiv privat, care fusese în serviciul personal al lui Faure, și care-i spusese că moartea acestuia e învăluită într-un mare mister.
Doamna Steinheil spune în memoriile sale: „Eu sunt convinsă că președintele francez a murit din cauza preparatului farmaceutic pe care-l înghițise”. De altfel, Faure n-a murit subit, cum s-a anunțat atunci în mod oficial. Seara la orele 19, el a cerut să i se aducă un preot căruia să i se confeseze, iar abia după trei ore, la 22, și-a dat sufletul.
Foarte interesant că în altă parte a memoriilor sale, doamna Steinheil vorbește de un dublu asasinat din Fundătura Ronsin (31 mai 1908), în care au fost ucişi mama şi soţul doamnei. Marguerite Steinheil afirmă că crima a fost comisă de un om, care a vrut să-i fure memoriile lui Felix Faure și un colier de perle pe care femeia îl primise ca dar de la acesta, în vara lui 1898. Felix Faure avea acest colier de la o înaltă personalitate străină. Faure, după ce i-a dat doamnei Steinheil colierul, a rugat-o să nu-l poarte atâta vreme cât va trăi dânsul (îi era frică de vreun scandal public). Felix îi mai spusese că, dacă se va simţi vreodată strâmtorată, atunci ea poate să vândă perlele, dar numai câte una, nu şi colierul întreg.
În ziua înmormântării lui Felix Faure, pictorul Steinheil a venit acasă și, foarte agitat, i-a comunicat soției sale că cineva l-a oprit în drum și i-a cerut memoriile președintelui și colierul, altfel va fi rău de el și de familia lui. Doamna Steinheil a vândut toate perlele colierului, în afară de 10, pe care le-a păstrat. În legătură cu dublul asasinat din 31 mai 1908, mai trebuie precizat faptul că doamna Steinheil a fost arestată şi judecată pentru omorârea soţului şi mamei ei, dar, până la urmă, în 1909 ea a fost achitată.
