Henric al IV-lea a fost un rege al Franței (1589-1610), primul rege din familia de Bourbon. Unul dintre meritele sale este dezvoltarea economică a Franței, după un război religios ce a dezbinat țara. Prin Edictul din Nantes asigură libertatea religiei protestante hughenote în Franța.
Se spune că regele Henric avea un cal foarte frumos, pe care îl adora atât de mult, încât zise odată că pe acela îl va spânzura pe cel care îi va aduce vestea morţii calului său. După ceva timp, bineînţeles că a venit şi rândul calului Maiestăţii Sale să moară. Însă, nimeni nu îndrăznea să-i spună regelui că al său cal a murit, de frica pedepsie capitale.
Până la urmă, cineva şi-a luat inima în dinţi şi s-a dus la rege spunându-i ceva în genul: „O, mărite stăpâne! Trebuie să vă spun ceva… Calul nemaipomenit al Domniei Voastre, minunatul cal… Calul dvs., o, Dumnezeule…”
Regele şi-a dat seama despre ce e vorba, dar şi-a pierdut răbdarea, spunându-i supusului său: „Mi-a murit calul – asta trebuie să fie!”
La care supusul replică: „Dar, Maiestate… Veţi fi spânzurat!”
