În anii ’80 a făcut furori cazul de spionaj industrial al unei mari întreprinderi franceze – Electrotehnique Comp. Aici, tânăra secretară a directorului general a fost sedusă de aspectul atrăgător și manierele alese ale unui elegant tânăr cunoscut „întâmplător”, dar care era plătit tocmai pentru acest lucru de una din firmele concurente. Foarte repede, secretara s-a îndrăgostit de tânărul curtenitor, care părea că-i împărtășește sentimentele și, fără să-și dea seama, a devenit pur și simplu unealta docilă a prietenului ei. La început acesta i-a cerut „mici servicii”, pentru ca în cele din urmă s-o facă de-a dreptul complice în activitatea sa (de spion industrial în serviciul firmei concurente).
Întreprinderea unde lucra secretara pusese tocmai la punct producția, în două variante, a unui aparat electronic de aprindere pentru motoarele automobilelor ce promitea să-i aducă mari beneficii odată cu lansarea lui pe piață. Un aparat asemănător era aproape de faza finală și în întreprinderea rivală, care organizase acțiunea de spionaj industrial, tocmai pentru a câștiga timp, până la definitivarea produsului său. Era vorba doar de câteva săptămâni. Electrotehnique Comp. începuse deja tratativele cu uzinele producătoare de automobile, în vederea încheierii contractelor. Pentru a încurca lucrurile, cei doi inventau mijloace felurite la îndemâna secretarei, cum ar fi întârzierea expedierii corespondenței urgente, interceptarea convorbirilor telefonice ale directorului, și așa mai departe.
La un moment dat, trebuiau trimise trei corespondențe la trei uzine diferite, care urmau să semneze contracte de achiziționare a noului produs: una din Italia, alta din Franța și ultima din Anglia. Primei urma să i se trimită prospectul tehnic al aparatului electronic în varianta A; uzinei franceze, prospectul variantei B a aparatului (ceva mai avantajos, din unele puncte de vedere, față de varianta A); iar uzinei engleze, prospectele ambelor variante. Prospectele trebuiau să fie trimise uzinelor italiene și franceze în dublu exemplar, iar celei engleze, în câte un singur exemplar. Fiecare prospect a fost introdus în câte un plic separat, care a fost apoi sigilat. În total au fost deci șase plicuri. Apoi, potrivit celor stabilite, plicurile sigilate au fost introduse, două câte două, în trei plicuri mari, pe care secretara urma să scrie adresele și să le expedieze urgent uzinelor de automobile destinatare.
Pentru a sabota interesele întreprinderii Electrotehnique Comp, atât prin producerea unei întârzieri, cât și prin dezvăluirea diferențelor tehnice și de preț ale celor două variante de aparat, secretara n-a respectat indicațiile date. Pe fiecare din cele trei plicuri a scris, într-adevăr, adresa întreprinderilor respective, dar în așa fel încât conținutul fiecărui plic era destinat de fapt unei alte uzine din cele trei. Este lesne de închipuit uimirea celor care au primit corespondența, pentru că una stabiliseră cu Electrotehnique Comp., și acum primiseră cu totul alte oferte, la care nu se așteptau! În tot cazul, planul celor doi a reușit, întârzierea s-a produs, au intervenit și suspiciunile legate de diferențele între cele două variante și cu asta întreprinderea rivală și-a atins scopul propus. A câștigat timpul de care avea nevoie, reușind să pună aproape concomitent pe piață noul său aparat, pe deplin competitiv cu cel produs de Electrotehnique Comp. Cât despre secretară, ea și-a pierdut serviciul pentru neglijență, iar „iubitul” a părăsit-o fără scrupule, căutându-și probabil o nouă „prietenă” într-o altă întreprindere rivală. Misiunea fusese îndeplinită!
