
Timp de secole întregi, zeci de milioane de oameni fură guvernaţi de puterea ocultă a unei bande de eunuci. Un eunuc este un bărbat castrat, de obicei la vârstă fragedă. De multe ori aceștia erau castrați în scopul de a asigura paza unui harem. Împăratul Chinei trăia odată în aşa-zisă „Cetate Roşie” din Beijng (Peking). Puterea indiscutabilă a eunucilor provine dintr-o regulă pe cât de curioasă, pe atât de sacră: noaptea nu trebuia să rămână în faimoasa Cetate Roşie decât un singur om, împăratul sau „Fiul Cerului”, cum mai era numit. Fără îndoială că „Fiul Cerului” avea nevoie de paznici pentru siguranţa sa, precum şi de funcţionari de toate felurile. Altfel risca să fie strâns de gât de amantele sale revoltate. Pentru aceasta, 3.000 de eunuci sunt instalaţi în Cetatea Roşie. Ei sunt numiţi Lao Kuni. Ei devin stăpânii Cetăţii Roşii.
Curtezani, spioni, asasini, misterioşii eunuci sunt amestecaţi în toate intrigile Curţii imperiale; ei îi fac pe unii miniştri şi, la nevoie, chiar şi împăraţi. Ei împart locurile şi onorurile şi conduc până şi politica externă. „Fiii Cerului” au fost totdeauna nişte degeneraţi, iar eunucii au atins apogeul puterii lor în secolul al XIX-lea. Graţie lor, bătrâna împărăteasă Cixi, după ce a pus să-i fie omorâtă jumătate din familia sa şi pe toţi cei care o deranjau, a domnit în China în mod absolut aproape 50 de ani (1861 – 1908).
Ultimul împărat, nefericitul Guanxu, încearcă să scape de infernala autoritate a lui Cixi şi a eunucilor, dar îşi atrase ura mătuşei sale şi a eunucilor, care îl închise într-un pavilion mic unde îşi sfârşi zilele. Împărăteasa Cixi avusese la început ca favorit pe eunucul Liao, care era cel mai sinistru bufon din lume. El îşi petrecea timpul povestind istorii obscene, ceea ce încânta pe suverană. Făcea foarte des călătorii la Shanghai sau în alte porturi, de unde cumpăra diferite bibelouri europene și le aducea împărătesei, care se arăta încântată. El muri într-una din aceste călătorii, în care voia să-i cumpere împărătesei o pălărie de Panama.
Eunucii, îmbrăcaţi în rochiile lor lungi, au o prezenţă grotească. Castraţia le produce o alungire anormală a picioarelor şi a braţelor. Eunucii au capricii de copil sau de bătrân. Ei se distrează cu nimica toată, sau, din contra, sunt capabili de cruzimi abominabile spre a se distra. Ei au viziuni neputincioase demoniace; caută senzaţii imposibile şi, uneori, mâinile li se crispează spre a sugruma.
Eunucii sunt de asemenea de o vanitate aproape bolnăvicioasă. Orgoliul lor este să li se zică „tată”; în acest scop, ei se căsătoresc în oraş şi adoptă copii.
