Descoperirea unor masive tezaure dacice cu monede din argint dovedește existența pe teritoriul țării noastre a unor puternice uniuni tribale geto-dacice, în perioada cuprinsă între secolele IV-II î.Hr. Tezaurele monetare antice indică marea dezvoltare a relațiilor comerciale ale strămoșilor noștri cu vecinii, și chiar cu orașe și centre comerciale mai depărtate, în special mari state sclavagiste din sud.
În straturile de cultură din secolele II-I î.Hr. de la Popești apar monede de pe coasta tracică a Mării Negre, în special de la Odessos, Mesembria, Maroneia, Amisos etc. Numeroase tezaure în tetradrahme din Thasos au fost găsite la Nuci, comuna Vasilați (jud. Călăraşi). În Muntenia s-au găsit depozite mari de monede romane republicane la Călinești (jud. Teleorman). Dintre cele 101 monede, 92 sunt dinari romani republicani. Pe ele se văd clar efigiile, însemnele imprimate, numele magistraților etc.
În general, monedele descoperite pe teritoriul Daciei antice poartă un singur semn incizat. Semnele sunt simple linii, cercuri sau semicercuri, unghiuri, puncte sau au forma literei S. Aceste semne se numesc contramărci. În comuna Gurahonț (jud.Arad) a fost descoperit un mare tezaur monetar dacic format din 500 de monede din secolul al II-lea î.Hr. Monedele au aparținut unei formațiuni tribale dacice din această parte a țării. Ele sunt confecționate dintr-un aliaj de cupru și argint, reprezentând perioada emisiunilor monetare dacice târzii. Tezaurul este încă o dovadă a activității monetăriilor dacice din vestul Transilvaniei.
Formațiunile statale daco-getice de pe teritoriul patriei noastre aveau puternice legături economice și dezvoltau un amplu schimb de mărfuri atât în cadrul lor, cât și între ele. Acest fapt este dovedit prin existența unor mari centre monetare – patru la număr – în Dacia antică, apărute în primele decenii din secolul I î.Hr. Cele patru zone monetare daco-getice, de unde au fost recoltate piese de mare interes, sunt:
1) Zona de mijloc a Munteniei, între râurile Ialomița și Vedea, mărginită la nord și sud de Dunăre și Carpați;
2) Zona sudului Moldovei și a nord-estului Munteniei, limitată de valea inferioară a Siretului și cea a rîului Buzău;
3) Zona cuprinsă între dreapta Oltului, Dunăre și Carpați, cu circulația cea mai intensă pe Valea Jiului; are o mare extindere în dreapta Dunării și în Transilvania de sud;
4) Sudul Transilvaniei de-a lungul văii Mureșului, cu extindere până în Banat. Acest ultim centru emitea monede asemănătoare prin concepție și formă, ca tip stilistic și ca tehnică.
Tezaurele monetare dacice dovedesc gradul de civilizație al strămoșilor noștri, nivelul tehnicității, al comerțului și altor relații social-economice cu numeroase popoare.
În imaginea din acest articol, făcut dintr-un colaj de imagini, apar următoarele:
1) Monedă de argint geto-dacică de tip Ocnița-Cărbunești (revers).
2) Monedă de argint de tip Thasos, stilizată sec. I î.Hr. (revers).
3) Monedă de aur geto-dacică de tip Kossen – sec. I î.Hr.
4) Monede de argint geto-dacice de tip Prundu-Jiblea – sec. II î.Hr. (avers).
