La sfârşitul secolului al XVIII-lea a existat în Polonia un puternic conte, pe nume Anastase Walewksi, care, la vârsta de 68 de ani, se căsătorise cu o fată foarte frumoasă, Maria, ce avea doar 16 ani. Maria avea părul lung și blond, ochii albaștri mari și inocenți și tenul alb fără cusur. La orice bal sau întrunire, frumoasa atrăgea privirile tuturor bărbaţilor, ceea ce atrăgea gelozia bătrânului ei soţ.
Între timp, în decembrie 1806, Napoleon și armata franceză au intrat în Varșovia, fiind primiţi cu braţele deschise de polonezi, ca o armată eliberatoare de sub jugul Rusiei şi Prusiei. Peste o lună, Napoleon a organizat un bal extravagant pentru înalta societate a Varșoviei. Contele Anastase Walewski și tânăra lui soție (care avea acum 21 de ani) au fost invitați. Contele şi-a îmbrăcat soţia cu cea mai frumoasă rochie, aducându-i şi un colier minunat de diamante şi safire. El dorea să se împăuneze cu frumuseţea soţiei sale în faţa împăratului.
Napoleon, când a văzut-o pe Maria Walewska a fost atât de fermecat de frumuseţea ei, încât l-a întrebat pe ministrul său de externe: „Cine este femeia aceasta?” Câteva zile mai târziu, la balul organizat de ministrul de externe, Napoleon n-a pierdut ocazia și a invitat-o pe Maria la dans. Apoi, n-a scăpat-o din ochi toată seara. Toată lumea a observat atenţia pe care i-o acorda împăratul Mariei.
A doua zi, împăratul îi trimetea flori şi scrisori de dragoste tinerei femei. El îi spunea printre altele: „Nu am mai avut ochi pentru altcineva în afară de dumneavoastră. Nu am mai putut admira pe altcineva în afară de dumneavoastră. Vă doresc doar pe dumneavoastră. Vă implor să îmi răspundeți prompt, ca să-mi stingeți focul inimii și nerăbdarea. Napoleon”. Biata adolescentă nu ştia că Napoleon era cam misogin şi nu-şi dorea femei decât să fie cu ele în pat. Chiar Napoleon spunea odată „Cât de nefericiți sunt acei prinți care, în treburile politice, se lasă dirijați de femei”.
Maria nu-l dorea pe împărat, însă toată lumea îi spunea că ea ar fi bine să se sacrifice pentru Polonia. Fratele ei, Benedict, considera relaţiile intime între Maria şi Napoleon drept o „datorie politică”. Chiar soţul Mariei, bătrânul conte, se simțea onorat că Napoleon dorea să facă dragoste cu soția lui, îndemnând-o să-l viziteze pe împărat ori de câte ori era solicitată. Într-adevăr, se părea că toată lumea dorea ca Maria să se culce cu Napoleon, mai puțin Maria însăși. Dar, n-a avut ce face… A trebuit să se sacrifice pentru Polonia!
În memoriile ei, scrise mai târziu, tânăra femeie spuse că în a doua noapte de întâlnire cu împăratul, a devenit „victima involuntară a pasiunii lui”, lucru care seamănă alarmant de mult cu un viol. Însă, ciudat, mai târziu Maria s-a îndrăgostit de Napoleon, şi ea a divorţat de soţul ei. Ulterior, Maria s-a îndrăgostit până peste cap de Napoleon, ea urmându-l în campaniile din toată Europa timp de 3 ani cât a durat înflăcărata lor relație. Chiar i-a făcut şi un copil, însă Napoleon nu s-a căsătorit cu ea, ci cu prințesa austriacă Marie-Louise von Habsburg.
Însă, Maria şi poporul polonez au fost trădaţi de Napoleon. Acesta i-a transmis ambasadorului rus că „Polonia și poporul polonez pot să dispară din toate negocierile politice și să nu mai existe niciodată un regat al Poloniei”.
Trădată de două ori de Napoleon, Maria nu a ezitat să îl viziteze în exil pe insula Elba, aducându-l cu ea pe fiul lor de cinci ani și toate bijuteriile pe care le avea pentru a-l ajuta să treacă peste impasul financiar. Dar acesta, temându-se că scandalul i-ar fi putut împiedica pe soția lui, împărăteasa Maria Luiza, și fiul lor să i se alăture, i-a cerut Mariei să plece după numai 3 zile. Nedorindu-și să-l deziluzioneze pe Napoleon, Maria și-a păstrat calmul și a plecat, aceasta fiind și ultima dată când cei doi s-au întâlnit.
