În 1969 a fost publicată o carte extraordinară, numită „Hamlet’s Mill”, adică „Moara lui Hamlet”. Autorii erau interesați de legătura dintre tradiționala poveste a lui Hamlet și străvechile mituri legate de stele. Povestea lui Hamlet ca atare derivă din „Gesta Danorum”, scrisă de Saxo Grammaticus, un autor german care a trăit între secolele al XII-lea și al XIII-lea. Se pare că Shakespeare a avut acces la această sursă.
Totuși, autorii au descoperit că povestea lui Hamlet nu a apărut în premieră în Gesta. Mai degrabă ea provine dintr-o saga anterioară, islandeză. În versiunea islandeză a acestei saga, personajul principal se numește Amlodhi, iar aventurile lui fac parte dintr-un ciclu mai extins. Această „moară”, pe care Shakespeare nu o menționează este o mașinărie mitologică de proporții gigantice, folosită pentru a măcina diverse substanțe. Mai întâi, macină aur, apoi sare, dar apoi se strică, întâmplător, și cade în mare. Acolo, ea continuă să macine, transformând stâncile în sare și făcând marea să devină sărată.
Autorii au văzut în acest mit o semnificație cosmologică. Ei au considerat că acțiunea acestei mori (cea a lui Amlodhi) este un simbol pentru un proces cosmologic: o secvență de „epoci mondiale” determinată de ziua echinocțiului, care se deplasează în timp, regresând prin constelațiile zodiacului. La sfârșitul fiecăreia dintre aceste epoci are loc un soi de cataclism; aparent, cerurile sunt „dislocate” din poziția lor la începutul epocii.
În final, autorii trag concluzia că pentru ei, moara lui Hamlet era o metaforă pentru mașina celestă care pare să întoarcă Pământul. Axa – sau osia acestei mori este de la pol la pol. La ora actuală, Polul Nord indică Steaua Polară, dar autorii au înțeles că există o altă axă, la fel de importantă, cea care unește polii eclipticii și că această axă trebuie să fie și ea luată în seamă.
