În anii ’50, în România, odată cu apariţia terorii staliniste şi a instrumentului ei de forţă, Securitatea, zeci / sute de mii de oameni au fost arestaţi, bătuţi şi condamnaţi la închisoare sau la munci inumane, doar pentru simplul fapt că s-au opus instaurării regimului comunisto-bolşevic în ţara noastră. Dintre cei care s-au confruntat cu această teroare s-a numărat şi căpitanul Ioan Mitucă, al cărui dosar s-a păstrat în arhivele fostei Securităţi.
Atunci când încă se afla în închisoarea de la Aiud, Mitucă, împreună cu alţi colegi de suferinţă, s-au gândit la înfiinţarea unei asociaţii – Asociația foștilor deținuți politici – care îşi propunea mai multe lucruri, printre care amintim în cadrul acestui articol:
* Întrucât Biserica Ortodoxă a avut o atitudine prea îngăduitoare cu regimul comunist nou instalat după 1945, se preconiza uniunea cu Biserica Catolică, deci trecerea la catolicism.
* Întrucât se aştepta venirea SUA şi a statelor occidentale pentru eliberarea ţării noastre de sub jugul sovietic, se prevedea înființarea de state dunărene într-o confederație a sud-estului european, sub egida SUA.
Acest din urmă punct este chiar foarte interesant, „statele dunărene” la care se face referire proiectul neputând fi decât ţările comuniste prin care trecea Dunărea, adică fosta Cehoslovacia, Ungaria, fosta Iugoslavia, România şi Bulgaria.
