Vechii voievozi moldoveni au emis încă din secolul al XIV-lea o serie de monede. Primul care a făcut-o a fost Bogdan I, întemeietorul Moldovei, domnitor al acestei ţări între 1363 şi 1367. Acesta emitea în 1365 o monedă de aramă, care, pe faţă avea un cap de bour, între coarnele căruia se afla o stea cu cinci raze. Strănepotul său, Alexandru cel Bun, a fost bunicul celebrului Ştefan cel Mare, care a domnit în Moldova timp de 47 de ani, între 1457 şi 1504.
Şi Ştefan cel Mare a bătut mai multe monede. Una dintre ele (din argint) este prezentată în cadrul acestui articol. Pe faţa monedei, avem scris „MONEDA MOLDAVI”, iar într-un cerc perlat avem stema Moldovei; există un cap de bour având între coarne o stea cu cinci raze, cu raza impară în jos, flancat la stânga heraldică de o roză cu cinci petale, cea impară în jos, şi la dreapta o lună în creştere. Pe reversul monedei, stă scris „STEFANUS VOIEVO”. Aici avem stema familiei Muşat în cerc perlat: un scut în care se află o cruce dublă patriarhală, formată din două cruci de Malta unite, iar cercul perlat exterior vizibil numai pe o mică porţiune.
Ultima monedă emisă de un domnitor moldovean a fost cea a lui Eustatie Dabija Vodă, care a fost voievod între 1661 şi 1665.
