Încă de la sfârşitul anilor ’50 şi începutul anilor ’60, liderii comunişti din România îşi doreau o independenţă din ce în ce mai mare faţă de Moscova. Dar, cel mai mult îşi dorea asta Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul general al PCR. În 1958, el reuşi să alunge Armata Rusă care staţiona în România încă de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.
Se pare că politica din ce în ce mai anti-rusească a lui Dej a reuşit să-i irite pe liderii de la Moscova. Aşa că a apărut o teorie a conspiraţiei conform căreia ruşii au hotărât să-l elimine pe liderul comunist român printr-o metodă care să pară naturală – printr-o boală gravă provocată.
Iagoda, președintele Securității sovietice între anii 1923-1944, de profesie farmacist, explica în 1934 tehnica sa personală de asasinare: „E foarte simplu. O persoană se îmbolnăvește în chip natural sau este bolnavă de mai mult timp. Cei din anturajul bolnavului se acomodează – cum este și normal – fie cu ideea că bolnavul se va însănătoși, fie că va muri. Medicul care îngrijește bolnavul are puterea, așadar, de a-l însănătoși ori de a-l omorî. Ei bine? Totul este să găsești medicul potrivit. Restul e o problemă tehnică”. Se pare astfel că au fost omorâte, prin provocarea unor boli grave, personalități sovietice, precrum Kuibîșev, Kaganovici, Maxim Gorki etc.
Până în iunie 1963, Gheorghe Gheorghiu-Dej avusese o sănătate de fier. El întreprinde o vizită la Moscova, în 24-26 iunie 1963. După această vizită, el a fost depistat cu o hematurie masivă predominant terminală. În noiembrie 1963, Dej a fost supus unei intervenții chirurgicale (biopsie interoperatorie cu examen histopatologic), de o echipă de medici condusă de dr. Molin, venit în România pe tancurile sovietice și ajuns între timp șeful Secției Urologie de la Spitalul Elias.
Într-un moment important al operației (de vezică urinară), a intervenit un incident bizar: doctorul Molin i-a cerut fără niciun motiv asistentului său de operaţie, prof. dr. Ion Fărcășanu, să părăsească sala de operație, probabil ca acesta să nu observe locul de recoltare a celulelor canceroase din corpul bolnavului. După 15-20 de minute, cei de la microscop au dat rezultat negativ pentru materialul „recoltat” de dr. Molin. Nu s-a mai procedat la extirparea vezicii urinare a lui Dej, care a fost declarat vindecat. Apoi, acelaşi Dr. Molin îi recomanda lui Dej tratamente total contraindicate în cazul unui bolnav canceros: schiat, plajă la mare, trupul lui Dej fiind expus la radiația ultravioletă, care accelerează cancerizarea.
În septembrie 1964, medicii au constatat existența cancerului în organismul lui Dej. Cu toate acestea, Dej a fost supus în continuare la un tratament terapeutic total contraindicat (iradieri intensive), la sugestia aceluiași dr. Molin, ceea ce i-a intoxicat tot organismul. Deşi istoria oficială, ne spune că primele simptome ale bolii lui Dej apăruse în ianuarie 1965, acest lucru pare a fi fals. Cancerul nu putea să se răspândească atât de repede în doar 2 luni, pentru că Gheorghe-Gheorghiu Dej moare pe 19 martie 1965. Dej, astfel, şi-a primit „răsplata” din partea stăpânilor săi de la Kremlin pentru cutezanța de a promova în România o politică de distanţare faţă de Moscova.
Fostul general de securitate Ion Mihai Pacepa ne povesteşte următorul episod: „Sâmbătă, 21 februarie 1965, l-am vizitat pentru ultima oară pe Dej la reședința sa din Predeal. Ca de obicei, era împreună cu prietenul său nedespărțit, Chivu Stoica. Dej s-a plâns de amețeli și grețuri. «M-a otrăvit KGB-ul», a spus numai pe jumătate în glumă (…) Câteva luni mai târziu, Ceauşescu mi-a şoptit la ureche: «Asasinat de Moscova!» (…) şi mi-a ordonat să procur detectoare de radiații din Occident și să le instalez în biroul și locuința lui”.
Faptul că Gheorgiu-Dej a fost iradiat la Moscova, în iunie 1963, a fost confirmat și de un fost ofițer de securitate care a ținut să-ți păstreze anonimatul. 3 din cei 4 ofițeri care-i asigurau garda personală lui Dej au murit tot de cancer. Sigurul rămas în viață a fost memorialistul, care în acea misiune la Moscova primise sarcini de protecție doar în exteriorul clădirilor pe unde trecuse Dej.
