Într-un articol publicat în anul 1994 în cotidianul „Renaşterea Bănăţeană”, cercetătorul și istoricul particular Carol Brindza din oraşul Bocșa (judeţul Caraş Severin) a dezvăluit existența unei uriașe comori, negăsită încă, formată din obiecte, bijuterii, odoare bisericești, monede și lingouri din aur și argint, îngropată de turci, în urmă cu peste 300 de ani, cu ocazia retragerii lor din Banat, undeva prin locurile cele mai tainice ale misterioaselor păduri care înconjoară orașul.
Se presupune că, în locul unde a fost îngropată comoara, a fost înhumat și un șef militar al armatelor turcești. Legenda despre această comoară a circulat de multă vreme, până prin 1920, când a apărut la Bocșa un grup de ofițeri turci, autorizați de statul român să facă cercetări istorice. Din partea autorităților române a fost delegat, ca observator, brigadierul silvic și vânătorul Alexandru Kosztrober din localitate, care cunoștea ca nimeni altul toate secretele pădurilor din Bocșa. Cei 6 ofițeri turci au venit cu o hartă veche a dealurilor și pădurilor din jur.
La început, ei n-au spus nimănui despre scopul venirii lor aici. Kosztrober a observat însă că ei controbăiau neîncetat prin pădure, măsurau pași și căutau anumiți copaci. Înainte de a se apropia plecarea lor, turcii l-au chemat pe Kosztrober și i-au divulgat secretul: căutau o comoară îngropată după 1700, de către trupele turce aflate în retragere. După spusele ofițerilor, comoara ar fi conținut o tonă de aur și argint prelucrate în obiecte, monede și lingouri, iar valoarea ei ar fi atât de mare, încât ar fi putut acoperi toate pierderile României din primul război mondial. Harta conținea indicații de suprafață care, după trecerea a două secole, nu mai corespundeau. Ei nu i-au lăsat lui Kosztrober o copie după harta și schițele originale, dar i-au spus vânătorului că locul unde este îngropată comoara se găsește în pădurile de pe valea drumului ce duce spre Ezeriș; locul ar fi indicat prezența a 7 movile de pământ și a unei vii părăsite și sălbăticite.
Kosztrober a divulgat secretul tatălui lui Carol Brindza, Iosif Brindza, patron de croitorie. În 1934, Iosif a început să sape la locul indicat, împreună cu ucenicii lui din atelier. Conform indicațiilor, comoara ar fi fost îngropată sub movila situată în partea cea mai estică. N-au găsit nimic, decât bucăți de lemn prelucrat. N-au mai apucat să sape și celelalte movile. A venit războiul, iar Iosif a fost deportat în Siberia, unde a murit.
