Observatorii preistorici ai cerului au observat că cinci puncte luminoase strălucitoare nu se mișcau odată cu rotirea stelelor fixe. Aceste planete – Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn – au fost încorporate în astrologie și legende. În jurul anului 1600, Pământul însuși a ajuns să fie recunoscut ca un alt membru al familiei solare.
Sir William Herschel a descoperit planeta Uranus în 1781. În anii 1840, Urbain Le Verrier și John Couch Adams au analizat independent mici neregularități ale orbitei lui Uranus, ceea ce a dus la descoperirea lui Neptun în 1846; apoi, 84 de ani mai târziu, un studiu similar asupra lui Uranus și Neptun a indicat calea către Pluto, planeta cea mai exterioară cunoscută.
Pe parcurs, însă, o a zecea planetă a apărut pe listă. Existența lui Vulcan, o presupusă planetă mică care se presupune că ar fi mai aproape de Soare decât Mercur, a fost afirmată în 1859 de nimeni altul decât de acelaşi Urbain Le Verrier. Suspiciunea sa fusese stârnită de o mică abatere a lui Mercur de la traiectoria sa prezisă. Cercetând înregistrările, a găsit numeroase rapoarte despre un mic disc negru văzut trecător pe fundalul Soarelui. Dintre aceste rapoarte, Le Verrier a selectat cel mai consistent și a calculat că Vulcan trebuie să orbiteze la aproximativ 21 milioane de kilometri de Soare, un an având doar 20 de zile pământești.
Era clar că observațiile ulterioare ale lui Vulcan necesitau atât noroc cât și pricepere. De cele mai multe ori, acesta se pierdeau în strălucirea Soarelui. Numai în timpul eclipselor solare sau în timpul „tranzitelor” periodice ale Soarelui – când putea fi ușor confundat cu o pată solară – ar ieși în evidență. Le Verrier a prezis că cea mai bună dată pentru observare ar fi 22 martie 1877.
În anii care au urmat, au fost publicate alte rapoarte dispersate, iar unele manuale au adăugat Vulcan pe lista planetelor. Prin urmare, a fost descurajant când niciunul dintre numeroșii astronomi pregătiți să-l observe în 1877 nu a reușit să-l găsească pe Vulcan. Însă speranțele au renascut în anul următor, când doi astronomi americani care observau o eclipsă din locuri separate din Wyoming și Colorado au observat ceva foarte aproape de Soare. Un autor din „Popular Science” spunea: „Observațiile interesante ale profesorului Watson și ale domnului Swift nu numai că îi vor stimula pe astronomi să reînnoiască căutarea planetei, dar trebuie să conducă și la o examinare mai amănunțită a spațiului din orbita lui Mercur. Nu este improbabil ca detectarea lui Vulcan să fie doar prima dintr-o serie de descoperiri similare”.
Din păcate, observațiile lui Watson și Swift nu au fost repetate, iar alți astronomi au pus la îndoială acuratețea existenţei lui Vulcan…
