Unul din împăraţii Romei cu origini geto-dace (sau trace) a fost Maximin cel Bătrân, care a domnit între anii 235 şi 237 d.Hr. El a fost primul „împărat-soldat” din istoria Romei și primul considerat de origine „barbară” de către Senatul Romei şi a fost asasinat de propria armată (Legiunea a II-a Parthica) în timpul asediului cetății Aquileia.
Lui Maximin cel Bătrân i s-a spus de către istorici „Titanul” sau „Gigantul”. De ce? Pentru că avea o înălţime neobişnuită. Cronicarii antici susțineau că Maximin avea o statură gigantică, depășind 2,40 metri înălțime, fiind capabil să sfărâme pietre cu mâinile goale. Istoricii moderni consideră cifrele exagerate, însă admit că probabil suferea de o formă clinică de gigantism sau acromegalie.
Istoricul contemporan Herodian îl descrie pe Maximin ca având o „înfățișare înfricoșătoare și o mărime colosală”. Busturile și monedele oficiale îl înfățișează cu fruntea bombată, nasul masiv și o mandibulă extrem de proeminentă. Se spune că avea o putere supraomenească, putând dărâma copaci, sfărâma dinții cailor cu pumnul și putând să bea 26 de litri de vin pe zi. De asemenea, se mai zvonea că degetul său mare era atât de gros încât folosea brățara soției sale drept inel.
