Kelemen Mikes, secui de origine, s-a născut la Zagon (Trei Scaune) in Transilvania în august 1690. A intrat de tânăr in slujba principelui Transilvaniei Francisc Rakoczi II pe care l-a urmat la 1711 în exil. Apoi, în 1739, după recunoașterea pretendentului ca principe al Transilvaniei (25 ianuarie 1738), Mikes l-a însoțit la Cernavodă de unde a fost trimis la București spre a saluta pe domnitorul Constantin Mavrocordat. Aceasta a fost prima călătorie a lui Mikes în Țara Românească (februarie 1738).
În 1739, Mikes a vizitat Moldova; iată o scrisoare datată 21 iunie 1739, Iaşi, în care Mikes povesteşte puţin despre Moldova:
* De la Focșani am venit foarte încet, căci pretutindeni caii de poștă sunt foarte proști. Dar ce călătorie fermecătoare am făcut! Nu vorbesc de vreme, căci a plouat într-una, mai ales în Moldova eram ca niște cocoși plouați – dar nu pot admira îndeajuns locurile frumoase pe care le străbate omul de la București până la Iași.
* Ce păcat că pământurile acestea frumoase și bogate stau pustii! Căci în decurs de două zile, doar odată dacă am dat peste locuințe omenești. Eu niciodată n-am văzut locuri mai frumoase! Călătoria noastră a fost o plăcere; și o mireasă ar fi mers bucuroasă cu noi, căci de la București până la Iași ar fi călcat numai pe flori, care de care mai frumoase. Câmpiile erau acoperite cu flori pretutindeni, astfel că și caii călcau numai pe garoafe și lalele. Pe scurt, pretutindeni umblam printr-o grădină de flori. Dar ce să spun? Nici nu cred să fie vreo grădină cu atâtea feluri de flori! Dar ce bine ar fi fost dacă încântarea noastră ar fi fost și scutită de frică pentru noi, căci ne puteam teme să nu fim călcați de niscaiva vagabonzi.
