Cea mai cunoscută spioană din lume a fost, fără îndoială, Mata Hari. Ea a fost dansatoare și curtezană, care și-a făcut prima apariție pe o scenă a unui cabaret din Paris în ziua de 13 martie 1905, sub un nume de împrumut, „Mata Hari”, termenul malaysian pentru Soare, care s-ar traduce ca „ochiul zilei”. 12 ani mai târziu, un pluton de execuție francez avea s-o împuște ca pedeapsă pentru spionaj.
Adevăratul ei nume era Margaretha Zella, o brunetă olandeză cu pielea măslinie. Ea a crescut în Olanda și apoi s-a mutat în Java împreună cu un soț desfrânat, ale cărui bătăi și infidelităţi au determinat-o până la urmă să divorțeze. Când s-a întors din Extremul Orient, avea aproape 30 de ani.
Ea s-a mutat la Paris, iar acolo și-a născocit o nouă identitate misterioasă, susținând că venea din India, fiică a unei dansatoare din templu, și că fusese crescută pentru a-i sluji zeului Shiva. Adoptând numele Mata Hari, ea a obținut în scurt timp un rol în cabaretul Musee Guimet, unde și-a dobândit instantaneu celebritatea. În scurt timp, avea să plece în turnee pline de succes prin Europa, incitându-și publicul cu numărul ei de dans la limita decenței, făcându-şi şi o mulţime de amanți.
Mata Hari a devenit în timp „prostituată de lux”. Foarte pricepută în arta amorului, ea și-a găsit zeci de parteneri bogați, inclusiv celebrități precum baronul Rothschild sau Giacomo Puccini. În această perioadă, în timpul primului război mondial, Mata Hari și-a început și cariera de spion.
Ea a susţinut că fusese recrutată de spionajul francez ca să seducă ofițeri germani, cu scopul de a le afla secretele, și cel puțin într-unul dintre cazuri a avut succes. Dar spre sfârșitul anului 1916, francezii au interceptat un mesaj cifrat al germanilor în care aceasta era pomenită ca „Agentul H 21”, fapt care i-a convins că ea devenise agent dublu. Armata franceză n-a pierdut timpul și a trimis-o pe Mata Hari la tribunal sub acuzația de spionaj și a condamnat-o la moarte, în urma unei înscenări de proces.
În zorii zilei de 15 octombrie 1917, Mata Hari a fost condusă în curtea interioară a închisorii pariziene de la Vincennes. Refuzând să fie legată la ochi, ea i-a privit în față pe cei 12 pușcași aliniați înaintea ei și le-a trimis o bezea cu puțin înainte ca rafala de gloanțe să-i curme viața. Acesta a fost sfârșitul celebrei Mata Hari, al cărei cadavru a fost oferit unei facultăți de medicină din Franța, pentru ca studenții să-și poată exersa talentul la disecție. În anul 2000, capul ei mumificat a fost furat din Muzeul de Anatomie de la Paris.
