În 1928, juraţii francezi din districtul Senei au pronunţat o sentinţă rămasă celebră, prin care numitul Friedman de origină român a fost achitat de crima pe care o comisese împotriva soţiei sale. Friedman îşi împuşcase soţia pentru a pune capăt unor chinuri sufleteşti. Prin această sentinţă judecata populară a declarat că nu poate condamna omorurile al căror mobil este o dramă sentimentală.
După 1928, în întreaga Franţa au început o serie de crime pasionale, făcute din gelozie / „dragoste”, ţinând cont de clemenţa blândă a juraţilor. Astfel, în ziua de 6 iunie 1930, Georgette Hodot şi-a împuşcat amantul, bijutierul Isaac Bichersky, pentru că avea impresia că acesta nu-i era credincios. Crima s-a produs fără mari pregătiri. Amantul a primit de dimineaţă un telefon: „Bagă de seamă. Crimele din dragoste se iartă. Juraţii din Sena achită. Adu-ţi aminte de Fredman. Şi bagă de seamă că astăzi te împuşc”.
Probabil că tânărul bijutier a zâmbit. „Capricii de femeie” a gândit el. Poate că a luat şi măsuri de pază. Dar nu s-a păzit îndeajuns, de vreme ce Georgette a putut să îndrepte înspre el ţeava unui pistol Browning micuţ şi să-i zboare creierii cu sânge rece.
Crima a fost descoperită imediat. Eroina a fost arestată. Fata era celebră: se împlinea abia 1 an de când Georgette Hodot fusese aleasă regina carnavalului în al 13-lea arondisment din Paris, și apoi regina carnavalului pentru Parisul întreg. Până atunci ea nu cunoscuse gloria decât din micile aventuri de dragoste pe care le procură unei fete tinere o frumuseţe strălucitoare.
Cu un an în urmă, ea se angajase ca manechin la o mare casă de modă din centru, vizitată de elita americană şi engleză în trecere prin capitala Franţei. Ca manechin îmbrăcase nenumărate toalete a căror frumuseţe şi scumpete o fascinau.
După o viaţă plină de aventuri amoroase, în care timp Georgette Hodot a provocat scandaluri, a stricat căsnicii şi a fost eroina unor procese de divorţ din cele mai interesante, şansa a făcut-o să întâlnească pe Isaac Bichersky. Om încă tânăr, cu o avere de ajuns de mare, frumos şi cuceritor, acesta a putut să-şi facă repede din Georgette o amantă umilă şi credincioasă. Timp de 5 luni, o garsonieră minunată din paşnica stradă Villiers a fost locul întâlnirilor dintre cei doi îndrăgostiţi. S-au petrecut acolo desigur scene de pasiuni pentru că regina frumuseţii îşi iubea în mod serios prietenul.
Dar, într-o zi, tânărul bijutier a fost silit să plece pe neaşteptate în America pentru o afacere importantă. La New York, zilele au trecut, una câte una, fără ca Isaac să aibă măcar timp să se gândească la frumoasa lui amantă, care-l aştepta mereu în garsoniera din strada Villieres. În drumul de întoarcere spre Paris, pe vapor el s-a întâlnit un prieten al tatălui său, care călătorea împreună cu fiica lui într-un voiaj de agrement. Tinerii s-au îndrăgostit repede. Cealaltă idilă s-a șters din mintea lui Bichesky. A rămas doar viitorul alături de Gloria, noul lui vis…
Totul fusese pregătit în vederea căsătoriei. Isaac și Gloria nu-și imaginau fericire mai deplină decât a lor. Însă, Georgette Hodot frământa planuri de răzbunare. Când s-a hotărât, ea i-a telefonat lui Isaac să vină să o vadă. Acesta și-a amintit de ea ca de o rană neplăcută care se redeschide brusc. Nici n-a încercat să o mângâie; a refuzat să o vadă, apoi a trântit receptorul. Apoi, a fost asasinat…
În faţa juraţilor Senei, Georgette Hodot a apărut cernită, îmbătrânită, plângând. Cu aceeaşi artă a manechinului de odinioară, când îmbrăca rochiile de bal şi le înviora splendoarea cu cel mai limpede zâmbet, Georgette a luat înfăţişarea tragică menită să producă mila juraţilor. Ea conta pe toată seria de antecendente juridice. Aproape că se formase o jurisprudenţă a justiţiei populare, din achitarea crimelor unde eroul sau eroina descărcase un glonte în inima iubită dar înşelătoare a altora. Trebuia să convingă, numai, pe judecătorii ei că a ucis din dragoste, că a suferit mult din cauza lui Isaac Bichersky şi că este o victimă, nu o învingătoare prin moarte.
Lucrurile nu s-au petrecut însă aşa de simplu. Familia celui împuşcat a angajat pe celebrul jurisconsult Moro-Giafferi să susţină acuzarea. Deşi avocatul apărării era şi el un talent excepţional, pledoaria lui Moro-Giaffrei a stârnit o senzaţie extraordinară.
„Achitaţi-o”, a strigat el juraţilor. „Achitaţi-o pe Georgette Hodot. V-o cer din toată inima, după ce v-am arătat probele zdrobitoare ale vinovăţiei ei. Achitaţi-o, pentru că aveţi şi voi, cetăţeni judecători, fiicele voastre, fiii voştri. Sunt tineri şi frumoşi. Îi aşteaptă viaţa plină de zâmbetul bucuriei de a trăi. Vor încerca desigur să iubească şi ei. Iar dacă la capătul fericirii lor au să cadă cu inima sfâşiată de glontele unui smintit sau al unei descreierate, voi, juraţi ai Senei, să veniţi în faţa tribunalului, fiindcă voi aţi omorît, fiindcă voi aţi deschis calea crimelor pasionale, voi v-aţi omorît copiii sau logodnicele copiilor voştri, voi asasinii care o achitaţi pe Georgette Hodot…”
Şi juraţii Senei au condamnat-o pe Georgette Hodot la 20 de ani de muncă silnică…
