Pe 21 iunie 1941, Germania şi aliaţii săi au atacat URSS, prin celebra „operaţiune Barbarossa”, un eveniment foarte important al celui de-al doilea război mondial. Stalin, dictatorul URSS-ului, nu credea niciodată că va fi atacat de Hitler, încrezându-se prea mult în Tratatul de neagresiune reciprocă Ribbentrop – Molotov din august 1939, când cele două mari puteri (URSS şi Germania) se angajau să nu intre în război una împotriva celeilalte.
În amintirile sale, Hruşciov, unul dintre cei mai apropiaţi consilieri ai lui Stalin, povesteşte ce s-a întâmplat în fatidica zi de 22 iunie 1941. Iată câteva extrase din aceste amintiri:
– Când ni s-a raportat că nemții au deschis focul, de la Moscova am primit indicații să nu răspundem prin foc. Era o indicație ciudată care se explica prin faptul că acțiunile nemților ar fi putut fi o diversiune a comandamentului german local, o provocare, și nu un ordin a lui Hitler. Acest lucru vorbește despre faptul că Stalin se temea atât de mult de război, încât chiar și atunci când nemții au deschis deja focul, el ținea pe loc trupele noastre, pentru ca acestea să nu răspundă.
– În momentul în care i-am spus lui Stalin că nemții au bombardat deja Kievul, orașele Sevastopol și Odessa, și că nu poate fi vorba de o provocare locală a militarilor nemți, ci de începutul războiului, numai după aceasta Stalin a spus: „Da, acesta este război și militarii trebuie să ia măsurile corespunzătoare”.
– Războiul începuse, dar nu se făcuseră niciun fel de declarații din partea guvernului sau personal a lui Stalin. Aceasta a făcut o impresie neplăcută. Mai târziu a vorbit Molotov, ministru de externe. El a anunțat că a început războiul, că Hitler a atacat Uniunea Sovietică. Faptul că a vorbit Molotov și nu Stalin i-a pus, de asemenea, pe oameni pe gânduri. Acum știu de ce nu a vorbit Stalin. El era probabil, complet paralizat în acțiunile sale, nu putea să-și adune gândurile.
– Mai târziu, după război, am aflat că în primele ore ale războiului Stalin s-a aflat la Kremlin. Lucrul mi-a fost relatat de Beria și Malenkov. Beria mi-a povestit următoarele: Când a început războiul, la Stalin s-au adunat membrii Biroului Politic. Nu știu dacă de față erau chiar toți, sau numai un grup anume, cei care se întruneau cel mai frecvent la el. Stalin era complet deprimat din punct de vedere moral. A făcut o declarație care suna cam in felul următor: „A început războiul, el se desfășoară catastrofal. Lenin ne-a lăsat statul sovietic proletar, iar noi l-am făcut de rahat”. Apoi, s-a exprimat exact așa: „Eu renunț la conducere“. Şi a plecat. A plecat, s-a urcat la mașină și a plecat la reședința de lângă Moscova
– Beria continuă relatarea: „Noi am rămas. Ce era de făcut? După ce Stalin plecase și a mai trecut ceva timp noi ne-am sfătuit cu Molotov, Kaganovich Voroșilov. Ne-am sfătuit și am hotărât să mergem la Stalin și să-l remontăm pentru a-i folosi numele și capacitatea sa în organizarea apărării țării. Am plecat. Când am ajuns, am văzut pe faţa lui Stalin că s-a speriat foarte tare. Cred că s-a gândit că am venit să-l arestăm pentru că a renunțat la rolul său și nu a întreprins nimic pentru respingerea invaziei germane. Când am început să-l convingem că țara noastră este imensă, că mai avem încă posibilitatea să ne organizăm, să mobilizăm industria, oamenii, într-un cuvânt să facem totul pentru a ridica poporul la luptă împotriva lui Hitler, numai atunci Stalin parcă și-a mai revenit”.
