Toţi ştim că oraşul Chișinău este capitala Republicii Moldova. Dar, care este originea numelui de Chişinău? Istoricul Gheorghe Bezviconi, în opera sa „Profiluri de ieri şi de azi” spunea următoarele despre acest subiect: „Despre numele şi originile istorice ale oraşului Chişinău există mai multe versiuni. Ar fi greu să le enumerăm şi să redăm tot şirul de cuvinte de la care ar deriva acest nume: „Chişeni”, „Chişia Nouă”, „Cheşeni”, „Kisjeno”, în sfârşit „Chişinău”, ceea ce este după părerea profesorului Constantin C. Giurescu forma populară a denumirii unei căderi de apă”.
O ipoteză, emisă de Iorgu Iordan, spune că numele oraşului ar veni din limba maghiară: „Kis” + „Jenő” („micul Eugen” sau „mica latură”), trăgându-se de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră aici în drumul tătarilor, care stăpâniseră ținutul între 1224 și 1359 d.Hr. Un alt cercetător, Al. Boldur, a emis ipoteza că numele vine din limba cumană: „kesene” și „aul”, în care primul cuvânt înseamnă schit sau mănăstire, iar al doilea – cătun sau seliște.
În trecutul său îndepărtat, Chişinăul, ca şi toată partea Moldovei dintre Prut şi Nistru, avea o aşezare geografică nefericită, supusă deselor năvăliri străine. Existând de aproape 600 de ani, oraşul a resimţit sălbăticia devastărilor, mai ales pe vremea tătarilor. El se afla tocmai la drumul mare, nu departe de hotarul lui Halil-Paşa, care despărţea Bugeacul de Moldova. Acest hotar convenţional era adeseori călcat de tătari.
La 1436, voievozii Moldovei, Ilie şi Ştefan, dau un hrisov logofătului Vancea, în care se precizează ca hotar, Chişinăul pe Bâc.
