Una dintre personalităţile marcante ale filozofiei a fost Cornelius Agrippa, despre care se spune că a fost creatorul filozofiei oculte. Născut în 1486 la Koln (Germania), Agrippa s-a specializat şi în alte domenii, ca medicina, dreptul şi teologia.
După ce-a fost mai întâi soldat în Spania, în slujba regelui Aragonului, a ajuns în Franţa unde a încercat să fie profesor de literatură sacră la Dole, dar a fost alungat din oraş, ca urmare a viziunilor sale religioase. După ce a stat la Londra, unde a scris comentarii la epistolele Sf. Pavel, Agrippa a profesat teologia la Koln. Apoi, a trăit timp de 7 ani în Lombardia, în serviciul împăratului Maximilian, care l-a ridicat la rangul de cavaler aurit şi a ţinut cursuri la Universitatea din Pavia, apoi la cea din Torino.
Cu ajutorul marchizului de Montferrat, Agrippa devine avocat şi orator al oraşului Metz, dar îşi creează un duşman în Marele Inchizitor Nicolas Savini, care dorea să condamne ca vrăjitoare o ţărancă, pe baza mărturiei a opt ţărani beţi. Agrippa, cu ajutorul episcopului din Metz, obţine eliberarea bietei femei care era supusă torturii, dar până la urmă este nevoit să părăsească oraşul. În 1524, Louise de Savoia, mama regelui francez Francisc I, îl numeşte pe Agrippa medicul ei.
Ajuns la Lyon, Agrippa a redactat în 1527 lucrarea „De Incertitudine et vanitate scientiarum et artium” („Despre incertitudinea şi vanitatea ştiinţelor şi artelor”) în care susţine că ştiinţele şi artele fac rău omului, atacându-i pe scriitori, pe muzicieni, pe medici etc. Această lucrare a fost confiscată şi arsă, din ordinul Facultăţii de Teologie din Paris, în ianuarie 1531.
În 1532, când se afla la Bonn, a început să publice „De Occulta Philosophia libri tres”, o enciclopedie a magiei pe care o scrisese mai demult. Apoi, Agrippa îşi începe lucrul la „De Philosophia occulta” – în care spune că, pentru a şti magie, trebuie să cunoşti perfect fizica, matematica şi teologia. În prima parte, Agrippa vorbeşte despre teoria celor trei lumi – Elementalul, Celestul şi Intelectualul – fiecare lume fiind guvernată de lumea ei superioară şi resimţindu-i influenţa. În partea a doua, despre numere, Agrippa explică nu numai puterea lor magică, dar şi secretele armoniei muzicale şi ale zodiacului. Ultima parte, despre magia ceremonială, se ocupă de efectul numelor divine, de ierarhia îngerilor, de cele nouă clase ale spiritelor rele, de rituri, extaz, puritate, amestecând învăţăturile lui Moise, ale lui Hristos, ale lui Orfeu, Democrit şi Plotin. Dacă Agrippa afirmă că fiecare om este însoţit de-a lungul vieţii sale de trei păzitori invizibili, daimonul sacru, daimonul naşterii şi daimonul meseriei (care se schimbă când ne schimbăm meseria) el citează pentru a se justifica autorităţi religioase de primă importanţă.
Agrippa lasă o faimă de „prinţ al magicienilor” pentru a cărei ştergere a fost nevoie de multă vreme. Paul Jove povestea că era însoţit peste tot de un imens câine negru căruia îi spunea în franceză Monsieur şi care era cu siguranţă diavolul…