duminică, august 7, 2022

Revolta minerilor de la Motru din octombrie 1981 – un eveniment păstrat secret de regimul comunist

Urmariti pagina oficiala Secretele Istoriei: facebook.com/secreteleistorieibylovendal

În istoria comunistă recentă a României există un eveniment istoric puţin cunoscut: greva (revolta) minerilor de la Motru, din 19 octombrie 1981. Un studiu semnat de Adelina Țânțariu şi intitulat „Motru – 1981, o revoltă a disperării”, aduce mai multă lumină în acest eveniment.

Greva minerilor de la Motru din 1981 vine după revoltele din Valea Jiului din anul 1977 şi a apărut ca o consecinţă a scăderii nivelului de trai la nivelul populaţiei, începând cu sfârşitul deceniului al 7-lea şi începutul deceniului al 8-lea al secolului trecut. Cauza imediată a revoltei minerilor din octombrie 1981 de la Motru a constituit-o articolul 8 din Decretul nr. 313 din 17 octombrie 1981, care prevedea raţionalizarea produselor alimentare de bază. Acest decret introducea raționalizarea consumului produselor alimentare în zonele miniere, care, alături de orașul București, fuseseră până atunci exceptate de la cartelare. Minerii solicitaseră ca măcar pâinea să nu se raţionalizeze (400 gr/zi/persoană), însă nu s-a ţinut cont de doleanţa lor.

Primele manifestări de nemulțumire au avut loc la mina Roșiuța, unde minerii schimbului II au refuzat să intre în mină, iar la ieșirea celor din schimbul I au decis să plece la Consiliul Popular și Comitetul de Partid unde vor scanda lozinci contestatare. Minerii de la mina Leurda blochează intrarea în incinta minei.

În urma declanșării puternicului val contestatar, la exploatările miniere se deplasează mai mulți activiști de la Comitetul județean de partid, în frunte cu primul secretar, N. Gavrilescu. În fața acestora, reacția minerilor a fost de refuz al oricărui compromis de moment, solicitând prezența lui Nicolae Ceaușescu, la fel ca în Valea Jiului în 1977.

Primul secretar Nicolae Gavrilescu înștiințează conducerea centrală de partid și de stat asupra situației create. Emil Bobu, secretar cu probleme organizatorice al C.C. al P.C.R. a fost direcționat de către Nicolae Ceaușescu spre centrul protestatar cu misiunea rezolvării revendicărilor minerilor. Cum Emil Bobu n-a reuşit să rezolve mare lucru, la Motru s-au deplasat şi alţi „ştabi” comunişti de la Bucureşti, ca Tudor Postelnicu sau Emil Macri.

Între timp, în după-amiaza zilei de 19 octombrie 1981, după ora 16.00, 3.000 – 4.000 de oameni au participat la revolte. Radicalizarea protestelor în jurul orei 22:00 a condus la ocuparea clădirii, distrugerea simbolurilor politice comuniste, la incendierea dosarelor conținând caziere.

Trupele de Securitate şi Miliţie intervin prompt: s-a deschis focul, în scop de intimidare, ceea ce a condus la dispersarea mulțimii, iar în jurul orelor 2-3 (20 octombrie), era deja finalul revoltei. Orașul Motru a fost izolat de restul țării, toate telefoanele fiind întrerupte începând cu a doua zi. S-a recurs la verificarea a 123 persoane din Motru aflate în preocupările Miliției, precum și a persoanelor nou angajate sau care se prezentau pentru angajare.

În următoarele zile, au fost reţinute 9 persoane. În urma procesului din 2 decembrie 1981, acestea au fost condamnate pentru infracțiuni de drept comun – distrugere în dauna avutului obștesc și ultraj contra bunelor moravuri. Ulterior, inculpaţii au primit între 7 şi 8 ani de închisoare, pedepse destul de mari.

Greva minerilor de la Motru din 19 octombrie 1981 ne sensibilizează, astăzi, prin curajul minerilor de a refuza orice compromis de moment și a protesta împotriva puterii politice.

Urmariti pagina oficiala Secretele Istoriei: facebook.com/secreteleistorieibylovendal

Related articles

Leave a reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.