În afaceri este esenţial ca o companie să se mişte repede în luarea unei decizii de concurare a competitorilor direcţi. Scurtând timpul de luare a deciziilor, se sporește viteza și ritmul atacurilor. Astfel, o companie îşi poate destabiliza competitorul, îi poate reduce capacitatea de a reacționa eficient și mări posibilitatea ivirii unor noi oportunități.
Să luăm exemplul gigantului auto american General Motors (GM). În 1981, GM și-a dat seama că nu poate merge mai departe cu propunerea de a produce o nouă mașină mică, atunci când a aflat că japonezii puteau fabrica una cu câteva mii de dolari mai puțin. Cu toate acestea, în iunie 1982 s-a reluat discuția despre o mașină nouă de dimensiuni mici, pornindu-se de la premisa că GM trebuia să procedeze cu totul altfel pentru a concura cu japonezii. La momentul respectiv, noul proiect a primit numele de cod „Saturn”, după numele rachetei NASA care a propulsat SUA înaintea URSS în cursa spațială.
Cu toate acestea, din momentul în care GM și-a dat seama că avea o problemă, în 1981, până în clipa în care a fost creată Corporația Saturn, în ianuarie 1985, s-au scurs deja 3 ani și jumătate. După aceea, au mai trecut aproape 6 ani până când primele mașini Saturn au ieșit de pe linia de producție a fabricii de la Spring Hill, Tennessee, către sfârșitul anului 1990. 9 ani și jumătate nu înseamnă, desigur, un timp-record pentru identificarea unei probleme, luarea unei decizii strategice și implementarea acesteia.
Construcția fabricii din Spring Hill a început în 1986, reprezentând o investiție de 1,9 miliarde de dolari a lui GM. Până în 1988, fabrica a fost finalizată, primii muncitori s-au angajat, iar în anul următor au fost numiți primii dealeri. Producția efectivă de automobile a început în iulie 1990, când au fost produse versiuni sedan și coupe ale Serii S din 1991. Doi ani model mai târziu a fost adăugat un break, oferind acestei linii de model trei variante de caroserie.
Seria S a câștigat numeroase premii, reprezentând o linie de mașini compacte propulsate de un motor cu 4 cilindri de 1,9 litri și asociate cu transmisii automate cu 5 trepte sau manuale cu 4 trepte. Peste 2 milioane de Seria S au fost produse înainte ca acest vehicul să fie înlocuit cu Saturn Ion în 2003.
Abia în 2000, un al doilea produs Saturn a intrat în gama. A fost introdusă seria L de mărime medie, disponibilă în stiluri de caroserie sedan și break. Spre deosebire de Seria S, Seria L a fost produsă la o fabrică GM din Delaware, un model bazat pe Opel Vectra. Saturn a continuat să-și extindă linia de produse, adăugând crossover-ul Vue în 2002, monovolumul Relay în 2005 și atât crossover-ul Outlook, cât și roadster-ul Sky în 2007. Până la lansarea lui Relay, GM a renunțat să mai ofere modele unice pentru Saturn, refolosind modelele existente. Pe parcurs, Seria L a fost înlocuită cu Aura, iar Astra l-a înlocuit pe Ion.
Faptul că GM știa ce trebuia făcut în domeniul mașinilor de dimensiuni mici, dar i-a luat atât de mult timp să producă una este absolut incredibil. Iar construirea unei mașini mici nu e tocmai un lucru atât de complicat. Parțial, ca urmare a neputinței lor de a acționa rapid, cota de piață a lui GM pentru autoturismele din SUA a scăzut de la circa 45% în 1980 la puțin peste 30% în 1990, declinul manifestându-se preponderent pe segmentul mașinilor de dimensiuni mici. Această slăbiciune a avut urmări extrem de grave în timpul recesiunii din 2008, constituind un factor-cheie în falimentul GM din 2009 și în apusul mărcii Saturn.
