În 5067 î.Hr., în regiunea Iranului actual, era prorocită naşterea unui nou mare conducător. În miezul unei ierni cumplite, a izbucnit o molimă. Oamenii murmurau în sat, acuzând-o pe tânără de vrăjitorie, susţinând că ea atrăsese asupra lor şi vremea teribilă, şi boala. In a cincea lună de sarcină, femeia a avut un coşmar. în vis a văzut un nor imens, din care ieşeau balauri, lupi şi şerpi care încercau să-i smulgă copilul din trup. Dar în vreme ce monştrii se apropiau, pruncul din pântece i-a vorbit pentru a o linişti şi, când vocea lui s-a stins, o piramidă de lumină a coborât din cer. Prin piramidă a venit un băiat cu un toiag în mâna stângă şi un pergament rulat în dreapta. Ochii îi străluceau cu un foc interior, iar numele lui era Zarathustra.
Naşterea primului Zarathustra a declanşat furtuni de ură. Regele era dominat de un grup de vrăjitori, care l-au convins că băiatul trebuie ucis, aşa că a plecat spre casa tinerei mame şi a găsit copilul singur în leagăn. Hotărât să-l înjunghie, a ridicat braţul, dar în clipa aceea a paralizat ca prin farmec. Mai târziu, şi-a trimis un servitor pentru a răpi copilul şi a-l abandona în sălbăticie, printre lupi. Dar haita, despre care regele sperase că-l va sfâşia pe copil în bucăţi, a văzut ceva în ochii lui şi a luat-o la fugă, înspăimântată. Şi astfel copilul a crescut, devenind tânărul din visul mamei.
Dar forţele răului ştiau că pe Pământ a venit astfel cel mai aprig duşman al lor, aşa că se pregăteau. Acum, forţele răului strângeau rândurile, conduse de Ahriman (Satan în zoroastrism). Cosmosul a fost invadat de hoarde de demoni care au întunecat cerurile. Aceştia se vârau între oameni şi eşaloanele superioare ale ierarhiilor spirituale.
După anii petrecuţi în exil, tânărul Zarathustra a simţit nevoia să se întoarcă în Iran. La graniţă, a avut o viziune. O uriaşă şi strălucitoare fiinţă spirituală i-a apărut în faţă şi i-a spus s-o urmeze. Zarathustra a făcut 90 de paşi până la sălaşul uriaş al spiritului, iar acesta a zburat peste terenul pietros, ducându-l pe tânăr într-un luminiş ascuns între copaci şi stânci. Acolo, un cerc format din alte şase spirite asemănătoare plutea deasupra solului. Toate s-au întors spre el pentru a-i ura bun venit şi l-au invitat să-şi părăsească pentru o vreme trupul fizic şi să li se alăture. Aceste spirite îl pregăteau pe Zarathustra în vederea misiunii sale.
Mai întâi, i-au spus că trebuie să treacă prin foc fără a fi ars. Apoi i-au turnat pe piept plumb topit – metalul lui Ahriman – lucru pe care el l-a suportat în tăcere. In al treilea rând, i-au deschis toracele şi i-au arătat secretele organelor interne, înainte de a-l închide la loc.
Zarathustra s-a întors la curte şi a împărtăşit ceea ce îi dezvăluiseră marile spirite. I-a spus regelui că spiritele Soarelui, care au creat lumea, lucrau pentru a o transforma şi că într-o zi lumea întreagă va fi un uriaş trup de lumină. Regele căruia i se adresa era unul recent urcat pe tron, dar, la fel ca predecesorul său, şi el era dominat de miniştri ticăloşiţi. Suveranul a refuzat să asculte vestea cea bună, iar miniştrii l-au convins să-l arunce pe Zarathustra în închisoare.
Acesta a evadat însă şi a scăpat de încercările de asasinat îndreptate împotriva lui. A trăit pentru a duce numeroase bătălii cu forţele răului, lupte în care puterile sale magice s-au confruntat cu forţele vrăjitorilor malefici.
Zarathustra era un personaj periculos, oarecum deconcertant, pregătit să contracareze focul cu foc. Şi-a condus adepţii în grote izolate, ascunse în păduri, şi acolo, sub pământ, i-a iniţiat. Voia să le ofere puterile supranaturale necesare pentru a duce lupta cea dreaptă.
Zarathustra şi-a pregătit adepţii pentru a face faţă demonilor lui Ahriman – asura – supunându-i la veritabile chinuri iniţiatice. Cel care se teme de moarte, spunea el, este deja mort…
