Graalul, conform legendei, era o cupă șlefuită de îngeri dintr-un smarald căzut de pe fruntea lui Lucifer, în timpul căderii sale. Cupa fusese încredințată lui Adam în paradisul terestru, dar pierdută mai apoi în urma păcatului originar și ascuns de Seth, care s-a putut întoarce în paradisul terestru, ca și de alții, cu mult înainte de venirea lui Iisus Hristos pe pământ.
Graalul, sub formă de cupa, era considerat ca vas sacru și servjse la Cina cea de Taină, în care Iosif din Arimatheea a adunat sângele și apa scursă din rana făcută de lancea centurionului roman Longin în coasta lui Iisus. Însuși Iosif din Arimatheea ar fi adus după aceea vasul în Marea Britanie, deși naziștii, crezând în legendă, l-au căutat cu înverșunare în timpul ocupației din Franța.
Vasul sacru se spune că ar conține și astăzi „băutura nemuririi”, așa după cum se menționează în legendele medievale despre căutarea Graalului sau căutarea înțelepciunii pierdute. Este de acuma cunoscută legenda „Mesei Rotunde”, făcută de regele Arthur după planurile vrăjitorului Merlin și destinată să adăpostească vasul sacru adus de unul dintre cei 12 cavaleri ce ar fi reușit să-l descopere și să-l aducă din Marea Britanie.
Istoricul Henri Martin menționează existența unui Ordin al Cavaleriei oculte, denumit „Massenia Sfântului Graal”, descris într-o lucrare destul de târzie, iar un alt autor, Titurel afirmă chiar cu seriozitate și convingere că Graalul nu mai e păstrat în Marea Britanie, ci în Galia, la hotarele cu Spania. Un erou numit Titurel, ridică un templu pentru a depune în el Vasul Sfânt, iar construcția secretă a acestuia este condusă de profetul Merlin, inițiat în planul Templului lui Solomon, de însuși Iosif din Arimatheea. Ordinul Cavaleriei Graalului devine aici Massenia, o fraterie ascetică, ai cărei membri se numesc Templişti.
