După ce Ştefan cel Mare pierdu mai multe cetăţi basarabene în defavoarea turcilor, încercă să caute aliaţi pentru a le cumpăra. În 1485, el obţinu sprijinul regelui polonez, Cazimir, dar mare i-a fost dezamăgirea domnitorului moldovean când află că polonezii încheiară chiar pace cu turcii, la spatele lui Ștefan, răpindu-i astfel orice speranță de a putea recuceri cetățile basarabene.
Chinuit de necaz, Ştefan cel Mare își aduse aminte că strămoșul său, Petru-Mușat, împrumutase regelui polonez de atunci o sumă mare de bani, pentru care primise ca zălog toată Pocuția, cu orașele Sniatin și Colomea, până la Halici. Împrumutul nu fusese restituit niciodată; Alexandru cel Bun se gândi să revendice Pocuția, dară moartea îl împiedică în realizarea acestui plan.
Ștefan cel Mare nu dori să se atingă de chestiunea Pocuției, dar nepăsarea lui Cazimir față de durerea sa pentru pierderea cetăților, îl făcu să piardă orice considerație față vecinul polonez. În anul 1492, Ștefan, folosindu-se de revoltele țărănești din Pocuția, năvăli pe neașteptate în această provincie, cuprinse mai multe sate și se întoarce acasă cu mare pradă, din care trebuia să acopere birul față de Marea Poartă de la Istanbul.
Noul rege polonez, Ioan Albert, hotărî de a întreprinde o expediție contra lui Ştefan, pentru a-l alunga din scaun și a anexa chiar Moldova la țara sa. Pretextând că voiește să se coboare de-a lungul Nistrului în jos pe drumul Hotinului, spre Cetatea Albă, pentru a alunga pe turci de acolo, regele polonez, rău sfătuit, luă drumul spre Cernăuți și se îndreptă spre Suceava, pe care o asedia mai multă vreme, însă fără de a o putea cuceri.
Între timp, Ștefan adună oastea sa și o așeză în Codrii Cosminului de lângă Cernăuți, cu scopul de a tăia polonezilor comunicația cu țara lor. Planul lui Ștefan izbuti deplin, căci, ivindu-se boli în oștirea polonă și întârziind capitularea Sucevei, Ioan Albert dădu ordin de retragere pe drumul pe care venise, contrar înțelegerii ce avuse cu Ștefan de a se retrage din Moldova pe o cale asupra căreia conveniseră ambii beligeranți. Atunci Ștefan, lăsându-i pe polonezi să se înfunde bine în codru, răsturnă copacii retezați asupra lor, îngropând sub trunchiurile stejarilor îmbătrâniți oștirea polonă și trufia regelui Ioan Albert.
