Istoria „Tăbliţelor de plumb de la Sinaia” este următoarea: la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, la Muzeul Antichităţilor din Bucureşti sunt aduse peste o sută de tăbliţe de plumb (posibil chiar peste două sute) de inscripții în relief, scrise într-o limbă necunoscută, cu caractere predominant grecești și cu ilustrație bogată, cu referințe la civilizația geților și a dacilor.
Piesele au fost fotografiate în timpul celui de-al doilea război mondial de către Dan Romalo, în subsolul muzeului mai sus amintit. Nimeni nu s-a îndoit vreodată de neautenticitatea lor, nimeni nu le-a publicat, nu le-a studiat niciun cercetător. Nu au beneficiat niciodată de inventariere sau de o mențiune cât de sumară în vreo lucrare.
Tăbliţele au dispărut cu timpul, dar, în mod enigmatic, au reapărut 35 de exemplare în anul 2002, aflate acum la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București. Două piese se află în posesia Mănăstirii Sinaia, iar alte câteva, de dimensiuni mai mici și din materiale diverse, se află în colecții particulare sau în muzee din țară.
Tradiția orală susține că piesele de plumb ar fi fost turnate în ultimul sfert de veac 19 din ordinul regelui Carol I, după originalele de aur, descoperite într-un tezaur în Poiana Văcăriei, unde urma să se sape fundația Castelului Peleș. Probabil după înființarea Muzeului de Antichități (în 1881), copiile au fost transferate la București. Însă, singurul lucru pe care îl putem afirma cu destulă certitudine este acela că piesele de plumb aflate astăzi la București provin de la Sinaia.
În anul 2003, Dan Romalo a valorificat o parte din fotografiile făcute în volumul „Cronica apocrifă pe plăci de plumb”, lucrare reeditată în anul 2005 sub titlul „Cronica getă apocrifă pe plăci de plumb”. Dan Romalo a lansat pentru prima dată ipoteza autenticității plăcilor (deși a pus-o sub semnul întrebării) și a fost primul care a studiat cu temeinicie întreg ansamblul, a transcris textele și a încercat o decriptare a lor. Probabil lipsa unei pregătiri de specialitate în domeniu, care să-i confere autoritate, dar și inerția, scepticismul și reaua credință a unor oameni de știință (la care se adaugă, poate și unele interese oculte) l-au scos pe nedrept în afara credibilității, deși eforturile sale au fost considerabile (peste 20 de ani de muncă), iar metodele sale au fost riguroase.
